Cum si de unde apar articolele marca „condeiblog”

In urma provocarii mele de a va face sa destainuiti modul in care se astern textele voastre, ma declar fericita detinatoare al inca unui raspuns, la fel de limpede si amplu ca si cele anterioare.

Cum si de unde apar articolele marca  condeiblog vedeti in raspunsurile de mai jos. Pana si raspunsurile date formeaza o poveste frumoasa, iar mie mi-au dezvaluit putin mai mult din caracterul autorului din spatele blogului: calm, bun-simt,  perseverenta, afectiune, dar si o usoara melancolie. M-am identificat cu condei la unele puncte, in special la nr. 6, dar am invatat de la el ca este necesar sa recitesc textul de mai multe ori inainte de a-l publica, pentru a descoperi eventualele scapari. Repetitia, of, Doamne! ca rau am facut-o de oaie cu repetitia la interviul Monei (O carte nescrisa). Daca nu ma grabeam  evitam „dar-urile” alea infinit de multe. 🙂

Interviu despre modul in care scrii

1)     care este locul preferat pentru scris?

Scrisul meu comportă două etape. Prima este aceea când mi se formează ideea, care câteodată vine la pachet întreg, ca un film pe care tocmai îl vezi dinaintea ochilor și tot ce îți rămâne de făcut este să-l povestești și altora. Atunci să pot scrie și ar fi minunat. Însă niciodată nu îmi îngădui. Întotdeauna sunt ocupat cu altceva. De aceea vorbesc și de etapa a doua, cea când vine în sfârșit vremea să o aștern pe coală, recte pe ecranul calculatorului. Abia asta are importanță. Altfel… rămâne un vis ca atâtea altele, care a trecut odată cu ivirea dimineții. Eu scriu la laptop așa că locul e cam mereu același. Dar ceasurile când îmi pot permite, sunt foarte târzii. De aceea am născocit o etapă intermediară când îmi aștern povestea foarte sumar, înghesuită în câteva idei principale, pe o bucată de hârtie ce nu-mi lipsește niciodată din buzunar. Diferența aceasta de timp între etape, mă nemulțumește în privința calității produsului. Nu-i la fel. Dacă s-ar potrivi momentele între ele, să pot scrie chiar atunci când pixul îmi scârțâie febril, cu robinetul inspirației la șuvoi maxim, dar când o fac totuși pe furiș, jenându-mă că treaba mea pentru care sunt plătit e totuși alta…

2)     ce subiecte alegi cu preponderență?

Pot zice că nu îmi aleg subiectele. De fapt subiectele se nasc din două câmpuri. Iarăși două! M-a frapat „Trubadurul” lui Delavrancea în care el dezvolta aceeași descoperire care mă frământa și pe mine pe vremea aceea. Mereu sunt câte două lucruri… Dacă dimineața auzeam despre ceva, aveam un semn, o atenționare, eram sigur că până în seară acel ceva avea să se repete. Să revin însă… Un câmp este cel al imaginației. E o lume întreagă acolo, numai să deschizi fereastra și să privești. Apoi mai este câmpul experiențelor de viață. Am trăit mai mult decât alții de vârsta mea, pentru că am fost contemplativ și senzitiv și am înmagazinat mult. Subiectele se nasc din impactul acesta al lor, ca fulgerele, și îmbină câte ceva din fiecare câmp. Pot fi deci foarte variate, pe un spectru foarte larg. Cu toate astea, multe din postările mele au avut ca subiect situația politică, însă nu fiindcă mi-am dorit și am ales, ci…pentru că am socotit necesar. Îi confer scrisului un rol militant. Și îmi doresc ca de pe urma lecturii cititorul meu să se simtă mai bun, mai frumos, cu drag de oameni, îndeosebi de români.

3)     cum se așterne textul?

Cred că răspunsul acesta reiese deja de la primul punct. Curge ca apa, cu debit diferit de împrejurări. Pot să mai fac mențiunea că uneori, la reluare, personajele schimbă macazul și aleg traiectorii diferite. Se naște chiar atunci o povestire nouă, căreia nu-i mai știu finalul, dar e minunat când abia mă pot ține cu scrisul de textul ce mi se derulează în minte, din nou în direct.

4)     cât timp lucrezi la text?

Depinde de text și de cele descrise mai devreme. Sunt povestiri pe care le scriu pe loc și povestiri începute de mult și nici acum terminate. Un subiect foarte drag, l-am abandonat provizoriu pentru că aveam nevoie de mai multă documentare. Îmi trebuie biblioteca mea din țară, internetul fiind încă sărac pe anumite paliere.

5)     ce tip de texte scrii?

Cu temă socială, cu temă istorică, conturez personaje și relațiile dintre ele. Mi-a fost dragă lumea copilăriei și iubesc foarte mult copiii. Voi mai scrie deci și povești.

6)     de unde te inspiri?

Mă inspir din realitatea trăită, din întâmplări văzute sau numai auzite, dar care m-au amprentat și desigur, din imaginație. Nu pot scrie fără factorul acesta fabulatoriu. Simt o nevoie imperioasă de a modifica, transforma, înlocui, dintr-un fel de pudoare a personalității mele care numai sub pseudonim iată, se simte în largul ei.

7)     cum iti motivezi cititorii?

Nu știu s-o fac. Prin calitatea textelor ar fi o probabil o cale, dar așa cum am mai spus, sunt exigent cu mine și niciodată sigur că am găsit cea mai bună formă de exprimare.

8)     cum reții atenția cititorilor?

Având în vedere că cititorii nu sunt din altă lume, ci tot bloggeri cu propriile lor producții, sunt și eu la rândul meu cititor. Citesc și de multe ori îmi exprim impresiile. Nu o fac cu gânduri preconcepute, dar așa e firea mea. Trebuie numai să am grijă ca dimensiunea comentariului meu să nu depășească textul de origine.  Mi se întâmplă adesea ca anumite texte sau poezii ale voastre să îmi provoace amintiri, ori poftă de vers. Și îmi place mult să citesc…

9)     porti discuții cu cititorii? accepți critici?

Prin aceste comentarii, bănuiesc că da. Sunt și ele o formă de discuție. Nu am primit critici și nici nu am servit. Am zis deja că sunt exigent. Numai că în timp ce greșelile altora le trec ușor cu vederea, ale mele mă pot îmbolnăvi. Multă vreme nu am știut că pot reveni la un text gata publicat și cum descoperisem că îmi scăpaseră câteva greșeli de ortografie din cauza pripelii, eram disperat. Am vrut chiar să-mi închid blogul atunci. Și abia ce-l făcusem. Azi încă mai revin asupra unor texte, pe alt tip de greșeli (repetiția e una dintre ele)…Tocmai pentru că pot, și oricând e loc de mai bine. O critică așadar, e binevenită. Forma elegantă este să fie trimisă în privat, așa cum aș proceda și eu, bineînțeles.

10) poți să iti citești textele cu ochii unui cititor neutru?

Da. Dar nu imediat desigur, la momentul acela cald. Abia mai apoi mă detașez și citesc (neutru e puțin spus), chiar critic. Mi-am zis astfel că cel mai bine ar fi să scriu textul în word mai întâi și după aceea, când va trece de cenzură , numai atunci să-l transfer pe blog. Știți care a fost rezultatul? N-a trecut nimic. Chiar nimic. Așa că până la urmă am lăsat de la mine și am mers pe mâna cititorilor, care mă încurajau că e bine. Le mulțumesc pe această cale.

11) cum iti apreciezi textele?

Știu că e loc de mai bine și la nivel de potențial, sunt încrezător. Sunt bogat în material, am pasiune, foarte multă imaginație… Ce nu am însă? Timp. Niciodată nu am avut și îmi ziceam mereu „că va veni o bună vreme” și pentru mine. Sunt îngrijorat că poate nu va mai veni niciodată. Ce știm noi?

12) ce cauți în mod special la un text? dar la o carte?

Nu vin niciodată cu așteptări în fața cărții. Mă las cucerit și încă foarte ușor. Din dragul de a citi, citesc tot ce am la îndemână și din păcate nu pot arunca ușor. Chiar dacă e slabă, eu sunt cel care o parcurge până la final, să văd totuși cum e, și îngrijorat ca nu cumva să mi se fi părut și să fi fost nedrept. Această teamă de a greși altora, m-a făcut de multe ori să-mi greșesc mie însumi, timpul nefiind niciodată generos cu mine. În privința textelor, sunt nopți pe care le petrec nedormind, sărind de la unul la altul, să vă citesc pe toți. Vă rog să scrieți mai puțin, ca să am timp și de mine, da? 

13) ce ar trebui să mai intreb?

Mă opresc și eu la numărul doisprezece, pentru că e mai frumos. Apostolii, lunile anului… Mulțumesc pentru că am fost invitat.