Câteodată mai citesc istorii. Istorii ale oamenilor, nu doar ale națiilor. Citind istoria blogului https://alphagora.wordpress.com, am descoperit genul de carte care, la ora actuală, mă interesează cel mai mult – „Scurtă istorie a timpului” – Stephen Hawking. M-a uimit afirmația din citatul prezentat de Nautilus, şi nici nu am prea înțeles-o. Adică, până la urmă, atât de importanți suntem pentru Univers? Tot ce am citit până acum, idei de minți luminate, cum e şi a mea, fiindcă şi eu am susținut asta, cum că suntem extrem de insignifianti, firicel de praf, repet, total neînsemnați, a fost o eroare?
Cu aprobarea autorului, aduc articolul mai aproape de mine, fiindcă simt nevoia să il recitesc de câteva ori.
„Dacă vă amintiţi fiecare cuvânt din această carte, memoria dumneavoastră a înregistrat cam două milioane de elemente de informaţii; ordinea din creierul dumneavoastră a crescut cu circa două milioane de unităţi. Totuşi, în timp ce aţi citit cartea, aţi transformat cel puţin o mie de calorii de energie ordonată, prin hrană, în energie dezordonată, sub formă de căldură pe care aţi cedat-o aerului din jur prin conversaţie şi transpiraţie. Aceasta va mări dezordinea universului cu circa douăzeci de milioane de milioane de milioane mai mult decât creşterea ordinii din creierul dumneavoastră – şi aceasta dacă vă amintiţi totul din această carte.”
(Stephen Hawking, „Scurtă istorie a timpului” )
***
Se pare că viaţa fizică stabileşte „un colţ de ordine” în Univers. Totuşi, această ordine locală aduce global mai multă dezordine decât dacă nu ar fi existat.
Viaţa grăbeşte „sfârşitul lumii”, disoluţia. Bănuiesc că unii consideră viaţa ca pe un artificiu…
Vezi articolul original 247 de cuvinte mai mult
Sinapse 
Trupurile „noastre” nu ne apartin noua, ci Proiectantului, Creatorului si Ziditorului Absolut care l-a zidit din miliardele de „caramizi” vii, celule perfecte, încarcate de energie libera, programate si capabile sa se regenereze, sa evolueze la nesfârsit dupa propria-I imagine, prin oglinda Luminii Divine, *Poarta* si Sursa Universului infinit, fara început si/sau sfârsit. Zic si eu ! 🙂
O zi sublima, încarcata de caldura si Lumina Divina, draga Amalia !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și cred că ai dreptate, dar cât le posedăm noi, ne aparțin și nouă. Cum altfel?
ApreciazăApreciază
Noua nu ne apartine decât într-o proportie extrem de mica si limitataspatio-temporal. Ne-au fost doar încredintate de catre Tatal, spre administrare, însa controlul majoritar tot EL îl detine în hotarârile si deciziile esentiale, cu toate ca ne-a pus în fata doua variante, Viata si moartea, binele si raul, Lumina si întunericul, ascultarea de El, sau refuzul ascultarii, ne-a lasat liberul arbitru, sa alegem dintre cele doua variante, tocmai pentru a nu-L învinovati pe El de consecintele tragice si dureroase alle separarii prin „moarte”, cauzata de pacatul neascultarii de porunca Lui primordiala de a nu gusta din „pomul blestemat”.
ApreciazăApreciază