Încă un delirium duminical

* Buuun! Când merg seara la culcare, incep să meditez: mâine dimineață mă trezesc mai devreme, îmi fac un ceai verde detoxifiant şi „mă dau” pe bicicleta medicinală (eu afară nu merg nici măcar cu bicicleta, fiindcă sunt prea mulți nebuni în trafic). Fac yoga (exerciții) şi meditație. Dimineața (despre weekenduri şi concedii vorbesc), uneori mă trezesc la 10.30 – 11.30 (stau noaptea să scriu sau să citesc bloguri),  şi mahmură îmi fac o cafea şi fumez. Citesc, beau iar cafea, iar fumez. Nici nu îmi mai amintesc gândurile din seara precedentă.

* Mi-e capul plin de gânduri, dar când trebuie să le scriu dispar cât ai zice „p” de la pâs.

* Mi-am propus într-o seară să visez ceva SF. Şi am visat. După primul vis, am vrut să mă ridic şi să-l scriu în agendă, dar eram beată de somn. Apoi am tot visat. Toaaată noaptea am fost în lumi paralele, dar dimineață nu mi-am mai amintit nimic, iar eu am fost atât de obosită.

* M-am făcut patroană. Am două angajate. Fetele mele, O. şi Di. O. vrea să devină grafician, designer grafician, şi îmi face desenele pentru articole (ea mi-a făcut noul avatar), iar Di., designer vestimentar. I-am dat o comandă pentru o rochie, în octombrie, dar a rămas la stadiul de croit. Eu oricum nu port rochii. Între timp, i-am cumpărat picturile. Ar trebui să le vând ca să mă numesc patroană? 🙂

* Am citit la Aura pe blog ceva despre un şut în cur, am citit şi la alții, şi mă întreb de ce nu sunt în stare să spun şi eu cur. Mă aşez pe cur sau mă doare-n cur s.a. Nici autocorectarea nu îmi acceptă cuvântul. Îmi tot scrie cut. Ei, ştiu, nu-l folosesc pentru că e urât. Nu, nu e urât să-l spun. Cuvântul e urât. La fel ca: burtă, cârnat, băşină, țuici, muci, făcut…

* Am citit câteva cărți şi as vrea neapărat să scriu despre ele, dar când?? Editor de unul singur (Bogdan Hrib) – vai, ce m-a supărat autorul! Noir de București – boring! Însemnări despre români (Karl Marx) – foarte interesantă. Aş fi vrut să îmi placă istoria şi în şcoală, dar nu, mie mi-au plăcut doar chefurile.

* Ce simpatici sunt oamenii amabili şi prietenoşi, şi ce urâți sunt cei cu par în fund. Vezi? Nu am depășit momentul.

* M-am înscris la şcoala de şoferi. Era pe lista de obiective pentru anul ăsta şi am bifat. Mă enervează instructorul şi mi-am propus să îl enervez şi eu pe el. Aştept să am fantezii cu el, şi poate îi fac o poveste. Mă duc să ascut… creionul. Era să scriu cuțitul. Mă gândeam la Karamela.

* Oare țuica noastră românească şi răchia (nu ştiu care-i diferența) or fi atât de bune de trebuie să ne lăudăm mereu străinilor cu ea şi să-i mai şi obligăm să-şi ea în valize, spre Canada, America vreo două sticle? Se pare că țuica este simbolul nostru național, nu oaia. Sau din cauza țuicii o facem de oaie?

* M-am mutat. În locul cel mai îndepărtat din casă. Acolo unde nici wi -fi ul nu ajunge. „O., lasă uşa camerei deschisă, că poate intră wi -fi ul şi la mine!”

* Am o mulțime de fotografii personale şi aş vrea să pun din ele aici, pe blog, dar nu mă inspiră să și scriu ceva, aşa că le voi folosi atunci când scriu nimicuri din astea. Chiar dacă nu sunt la subiect. Tocmai pentru că nu sunt la subiect. Am început cu o ciudățenie. E o strategie. Nu ştiu care, dar sigur e o strategie. Altfel de ce aş fi ales-o?

* Am pățit-o! Fir-ar să fie de treabă, azi şi mâine! Aşa înjur eu când sunt nervoasă. Bine, mai completez cu ‘tu-ți mama mă-tii, dar mă asigur că nu mă aude nimeni. Scuze! Spuneam că am pățit-o. La fel ca Potecuța, după ce a scris ea un articol din tot sufletul tableta nu i l-a salvat. Atunci am vrut să-mi laud tableta şi să-i dau nişte sfaturi. Doamne, ce încrezută am fost! Şi Dumnezeu mi-a dat o lecție. De fapt, cred că îngerul meu păzitor e vinovatul. Mai face din-astea. Am scris repede, repejor tot ce mi-a trecut prin cap, din suflet am scris şi bucuroasă că sunt la momentul acela în care nu-mi pasă cum iese, fiindcă atunci iese bine. S-a înțeles ceva, că eu nu mai revin asupra subiectului? Şi am încărcat poza, am dat ieșire şi m-a atenționat editorul de text că nu fac bine că ies, dar am zis „Ce ştii tu? Eu am văzut că s-a salvat”, şi … praf! A trecut duminica până am reușit eu să public articolul ăsta.

Probă! Probă! 10, 7, 8.