Publicat în Povestea mea

… (Karamela 10)

Aici începutul.

– Şi?2019-05-04 12.34.39

– Şi nimic, Pata. Restul e mister. Poți să -ți imaginezi tu povestea mai departe. Pot fi o mulțime de variante. Ce final ai alege tu?

Karamelei îi veni ideea să lanseze prietenilor ei provocarea de a continua povestea cu Bar-Bate. Omuleții de pe desktop se animară, poate bucuroși că pot să iasă din întristarea în care Karamela îi tot arunca cu poveștile ei, mereu cu final trist.

– Bine, am fost primul căruia i-ai aruncat mănușă, prin urmare uite finalul meu:

Bar-Bate a leşinat, fiindcă <<Ea-cum-o-cheamă>> s-a răzgândit în ultima clipă, și a slăbit strânsoarea degetelor,  la timp.  <<E-c-o-ch>> și -a sters lacrimile, s-a scuturat de mustrările de conștiință cu care se lupta şi, călcând peste umbrele care o înconjurau, s-a aplecat asupra lui BB cu o privire impasibilă. Fruntea şi ceafa lui erau acoperite de șuvite de păr îmbibate în sudoare rece. Cu mișcări încete, a îndepărtat șuvitele și i-a verificat pulsul. Avea, slab, dar avea. Înainte să iasă din cameră, Ecoch i-a lăsat un bilet:

<<– O, ești frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;

Străin la vorbă și la port,
Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață.>>

– Bine, îl opreste ViseMand. Continui eu de aici.

Ecoch s-a refugiat în căsuța ei de pe Net, candva veselă, acum cu aspect deplorabil. Dincolo de pereții poleiți era pustiu. Nu mai avea povești, personajele nu mai făceau reuniuni, și, ca în orice casă al cărui prag nu-l mai trecea nimeni,  era acoperită cu un strat gros de praf. A atârnat un mesaj la portița, ceva de genul <<Please, DO disturb>> în speranța că cineva o va ancora și o va  salva din starea de apatie în care se afla. A așteptat în tăcere și cu inima închisă.  Mult  a așteptat, timp în care a trecut de la apatie la teamă, apoi la depresie, şi în cele din urmă, la boală. Și iată că primul ciocănel se aude în poartă. Era poștașul cu o misivă: <<Am simțit tandrețe, pasiune, nebunie. Nu iubesc, dar acea după-amiază a fost mai intensă decât o noapte de dragoste. Am fost mângâiat cu zâmbete și sărutat cu privirea. Nu am plâns, nu am râs…am respirat surâsul tău, am gustat buzele tale. M-am pierdut în brațele tale și îmbrățișările tale mi-au frământat corpul plin de dorință. M-am simtit al tău fără să-ți aparțin, m-am simți mai bărbat ca niciodată. Pentru prima dată sunt fericit că nu iubesc, pentru că mi-ai dăruit mai multă fericire decât femeile care m-au iubit, sau pe care le-am iubit. Nu mai vreau să iubesc… Vreau doar clipe intense ca acestea, fără întrebări absurde, fără vise banale, fără lacrimi de durere. Nu mai vreau să iubesc. Vreau doar să te mângâi cât mai des și să mă pierd în ochii tăi superbi. Vreau doar să simt privirea ta caldă și sinceră, pentru că nu trebuie să mă minți frumos… spunându-mi că mă iubești…>> Scrisoarea unui barbat care nu iubeste

Ecoch tremura,  nu știa dacă  de frig, din cauza temperaturii pe care o avea, de emoții sau de deznădejde. Tot ce-şi dorea era un vânt fierbinte, care să o acopere ca un lințoliu.”

Bigu:

– Păcat că e un vis. Realitatea e că, baiatul ăsta era în scaun cu rotile. A… e cu rotile ? Da, e cu rotile, zise autorul, lacrimând. Iar el vedea cum o fată și un băiat s-au întalnit pe o stradă…     Vrajeală… mai bine îi băga-i într-un Logan şi mureau amândoi în primul stâlp Electrica…

Martzy

– Am crezut că puteți jongla situația şi îmi aduceți şi mie un happy-end. Mi-ați dat peste nas cu end-ul vostru. Eu zic totuși să mai schimbați o dată finalul, nu care cumva să fie vreo ursită. Preconizez c-ar fi blestem – ptiu! era să scot un porumbel – pentru Karamela…

Prill:

– Concluzia mea este că, de fapt, Făt-Frumos, adică frumosul de BB, era Źmeul deghizat. Dacă era zmeul, de ce nu l-ați lăsat sa moară? De ce o tot dați la întors? Uite aici final fericit:

Fruntea şi ceafa lui erau acoperite de șuvițe de păr îmbibate în sudoare rece. Cu miscări încete, a îndepărtat șuvitele și i-a verificat pulsul. Nu mai avea, deloc nu mai avea. Și-a aprins o țigară,  şi a tras adââânc fumul în piept, apoi l-a suflat uşor prin buzele-i voluptoase. Odată cu fumul, un susur, ca o melodie, îi scapă în aer. Cred că era melodia lui Jerry Ropero & Denis The Menace, Fuck You. Aşa îmi place sa cred.  Curând ea va întâlni acel bărbat adevărat și Netul va vui la nunta lor. Vor fi invitați toți locuitorii din împărăție. La nunta lor, nu vor cânta greierii și buburuzele, și nici spiritele naturii, ci însuși Gutză Împărat! 

Karamela nu putea ieși din suferința morală în care părea să tot trăiască, și continuă discuția la fel de abătut ca în poveștile ei:

– Da, și bărbatul ăsta adevărat va pune paznici la ușa ei, și-i va interzice să aibă prieteni, îi va arunca toate sticlele cu vin, o va pune să-i facă sandwich -uri și să i le ducă pe câmpul de luptă, și o va obliga să asculte numai melodii pașnice, cum ar fi Muc cel blând sau Elefantul Cici. O va vrea naivă și inofensivă, ușor de ținut sub control.

– Ei, acum înțeleg de ce poveștile tale încep frumos și se sfârșesc trist, spuse Martzy. Că așa-i și-n viață. Începem frumos, apoi ne transformăm viața într-o  dramă, și facem din ea o poveste tristă. Dar, nu mai bine ne scoatem noi poveștile din cap și lăsăm Feții-Frumoși și zmeii să rămână doar în povești și noi să luptăm cu realitatea?!

Aici era dreptul Șefei să intervină:

– Martzy, dacă nu erau poveștile ne mai întâlneam noi? Important este să nu fim buni numai de povești. Fie triste, fie vesele, poveștile trebuie să fie neapărat frumoase, și să le împărțim cu alții.

Amalia 2019

Versuri: Eminescu

Foto:  (personală) desenată de O.

Reclame

5 gânduri despre „… (Karamela 10)

  1. Şi eu am vrut să zic, după al doilea posibil final, că vreau happy-end. Dar cum povestea poate fi reală şi cred că ea chiar se poate aplica, orice scenariu e perfect valabil. Că da, aşa e-n viaţă, cu de toate.
    Mi-a plăcut mult! Sper că vor mai fi şi altele!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Iubesc poveștile. Mi-e capul plin de frânturi de povești. Imi pare rău că nu sunt destul de capabilă să le așez frumos, intr- un tablou. Dar atât cât îmi iese, voi încerca să mi le scot din cap. 🙂
      Multumesc mult mult, Potecuța, pentru aprecieri si încurajări!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Mi-era atâta dor si pofta de o Karamela,
    Cu gustul si aroma din adolescente,
    Mi-ar fi placut sa mai continue nuvela,
    Reglata pe al atemporalelor frecvente.
    O duminica plina de Lumina alb-stralucitoare Divina, draga Amalia !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s