Publicat în Povestea mea

Întâlnire cu Bar-Bate (Karamela 9)

Prima parte aici

Şi am petrecut noi în felul acesta,  cu dulci alinturi şi belșug de2019-03-17 03.02.20 sentimente, căutându-ne buzele şi trupurile, cu dor nebun de drăgăleală.  În zadar, desigur, fiindcă ne despărțeau monitoare şi cabluri. Dar cuvintele curgeau uşor pe tastatură… Şi m-am lăsat dusă de nas de un nou început în dragoste, şi nu am observat nepotrivirea de gândire şi nici faptul că nu avea la purtător pasiunea în cuvinte, nu mai era deprimat şi nici nu mai era obsedat de sinucidere. Bar-Bate vorbea mult despre sex şi petreceri, nu că ar fi fost greşit, dar mă simțeam înșelată  şi inconfortabil.

Ne-am dat intalnire,  într-o zi cu soare, la o cafenea în orașul A., în care  locuiam. „Cafeneaua iadului”.  Nu auzisem niciodată de ea şi nu e de mirare că m-am rătăcit prin catacombe în căutarea ei.  Din prima clipă în care l-am zărit pe Bar-Bate în cafenea am vrut să fac cale întoarsă și să fug. Avea un chip abrutizat  şi ochi atât de întunecați, încât păreau clocotiți în iad. Realitatea nu putea fi fotoșopată, la fel ca poza de pe Net, lumina nu îl favoriza şi era cu câțiva ani mai in vârstă decat credeam eu.  Muzica de fundal cu care Bar-Bate mă încânta în virtual era înlocuită cu lovituri înnebunitoare în capace de oale, iar vocea diavolului răcnea în difuzoare:  „Transilvanian hunger, cold soul/Your hands are cruel, to haunt – to haunt…”.  Din tavan coborau două reflectoare imense care ne transformau ochii în beculețe pâlpâitoare roșii.  „Excelentă introducere!” mă gândeam. M-am panicat, şi cu greu mi-am facut curaj să rămân. De fapt, m-au ajutat una, două, trei sau cine mai știe câte Pina Colada, cu completare de rom. Aveam nevoie să fiu curajoasă. Bar-Bate m-a întâmpinat cu zâmbet dulce și cu priviri pofticioase, dar și  cu o îmbrătisare care părea că nu se mai sfârșește. Și mirosea atât de bine! Amestecul de anason cu lămâie și cimbru mă îmbia să-mi plimb limba pe gâtul lui. Sincer, am reușit să -mi potolesc criza de exasperare şi am hotărât să îi acord o șansă. Și Bar-Bate a început să vorbească. 

Aveam să aflu că iubise mult la viața lui,  şi toate iubitele lui fuseseră speciale.  Scotea în evidență unicitatea fiecăreia, şi la fiecare apreciere pe care o avea pentru ele mă  făcea să  mă  întreb  ce dracu văzuse la mine. „Să descopăr  femeia este pentru mine o pasiune și sunt dispus să mă  folosesc de  trucuri dacă este nevoie ca să-mi completez experiența” spuse el, și își fixă privirea în oglinda din spatele meu. Nu știam ce reacție trebuia să  am. Să-i spun „Aha, deci recunoști că  ești un mare prefăcut şi ai vărsat lacrimi mincinoase ca să atragi mândrele?!” sau „Ce mare proastă sunt! ” sau „Te uiți în oglindă ca să vezi cum arată un om perfid?” Dar nu, eu zâmbeam ca proasta și am ales să mă uit și eu în oglinda din spatele lui și să văd cum arată un pachet mare de greață. Mă simțeam din ce în ce mai vlăguită, iar zâmbetul meu politicos pe dinafara și verde de ciudă pe dinăuntru deja mă durea.

OK, iubea femeia și voia să o cunoască bine. Poate era vreun sociopsiho… ceva, sau poate făcea vreun studiu pentru o carte și trebuia să  înțeleagă subiectul, cum altfel dacă nu  pipăind obiectul muncii!? Dar atunci, de ce  aproape toate povestirile lui se încheiau cu propria glorificare?  De ce se privea în oglindă când vorbea  de parcă și-ar fi studiat reacțiile la  elogiile personale?

Nu am vorbit despre mine și preocupările mele decât un timp insignifiant, pe care aproape că nu mi-l mai amintesc. Zâmbeam și îi făceam ochi dulci tipei din oglindă, și mai beam câte o înghițitură de rom cu cocos şi ananas; sau îmi  imaginam cate-o glumiță cu Bar-Bate, dintre cele distribuite pe Net: „Dar să nu mai vorbim despre mine. Hai mai bine să nu mai vorbim deloc”. Sau în încercarea de a prelua firul discuției: „Este prea lungă povestea asta, dragă. Stai să-ți spun ceva despre mine”.

Povestea cu naturalețe despre infidelitățile pe care le comitea şi despre situațiile stânjenitoare la care o supunea pe soția lui, în perioada când încă era căsătorit.  Frecventa saloane de masaj erotic de fiecare dată când pleca în delegații, în diferite oraşe. Un „happy ending” era tot ce-şi dorea de la mânunțele delicate care-l atingeau. Avea iubite în  fiecare oraș în care călătorea, pe care le regula obligatoriu din primul minut în care pășea  în camera de hotel. Și era chiar foarte potent din moment ce iubitele lui plecau cu obrajii fierbinți și mai frumoase decât veniseră. Într-o zi, nevasta lui i-a verificat contul de fb şi i-a citit mesajele private. Posibil să nu-i fi plăcut ce a gasit, fiindcă a divorțat. De atunci, contrar așteptarilor, Bar-Bate nu a mai avut aceeași satisfacție pentru aventuri oarecare, ele fiind interesante doar când erau clandestine. Acum era interesat de o altfel de iubire, orice o fi însemnând asta. 

Nu puteam să nu mă întreb dacă acest Bar-Bate nu a furat cumva identitatea acelui Făt-Frumos pe care l-am întâlnit eu în căsuța mohorîtă de pe Net. „Cine ești şi ce ai facut cu bărbatul ăla melancolic,  talentat şi delicat!?” aş fi vrut să strig, dar îndrăzneala nu a fost niciodată punctul meu forte. Eram prinsă în fălcile capcanei, şi mă durea atât de tare încât eram sleită de puteri. Tristețea lui, dacă a avut-o vreodată, acum era a mea, fiindcă îmi dăruisem inima, încă o dată, cuiva care nu avea nevoie de ea.  Din nou am consumat multă energie într-o relație care, credeam eu, mă va scăpa de singurătatea și durerea în care mă sufocam de câțiva ani, de teama de a nu mă considera lumea o păcătoasă.  Îmi îngrădisem orice plăcere, refuzam orice atenție, simpatie sau flirt nevinovat până când am observat că trupul mi se crispase de nervi, iar mintea îmi devenise o acritură.  Mi-am propus să redevin femeie și, ca să se întâmple, am fost nevoită să arunc la gunoi toate principiile mele și să accept că educația primită din strămoși, bunul simț şi religia mă pot transforma într-o plantă decorativă, așezată într-un colț, tăcută  și cu capul plecat, care nu deranjează pe nimeni. Și am zis: „WTF!” Așa mi-am adus aminte de ce mă aflam eu în cafeneaua dracului, cu un bărbat singur, arătos și iubăreț. Aveam nevoie de un amant, de cineva care să mă dorească și să mă scoată din starea vegetativă în care mă aflam. Și mi-am zi din nou, de data asta mai convinsă: „What the fuck!”

Ne- am săturat de atâta băutură și am ieșit la lumină, unde speram să mă simt mai bine,  dar soarele era atât de supărător acum! Picioarele nu mă ascultau,  stomacul mă ardea si îmi era greață. Bar-Bate m-a prins strâns în brațe ca să mă susțină, prea strâns, prea aproape de obrazul meu, prea caldă și pofticioasă gură, prea delicate şi aromate buze, prea molatecă şi sfioasă limbă. Totul era pasiune: în încleștarea trupurilor, în bătăile inimii, în liniștea mormântală care se lăsase în jurul nostru. Doar muzica sărutărilor noastre se auzea, precum susurul unei ape leneșe. Un fior mi-a străbătut trupul de parcă mă scăldam în brațele unor umbre. Și nu știu ce s-a mai întâmplat un timp, pentru că eu nu am mai fost acolo. M-am trezit cu adevărat doar mai târziu, între așternuturi foșnitoare, iar un trup cald îl atingea pe al meu, cu adevărat, şi nu virtual. Simțeam marginea patului apăsându-mi spatele, și picioarele-mi încolăcite în jurul unui trup se mișcau în ritm regulat. Bar-Bate era în picioare în fața mea şi mă pătrundea plin de dorință. Aproape că respira patimă din cap până în picioare. În momentul acela îl iubeam foarte mult. Eram în stare să rămân veșnic înlănțuită în iubirea lui, fiindcă reușise să-mi redea ceea ce eu singură îmi interzisesem vreme îndelungată: iubirea trupească. Renăscusem. Aveam un alt trup – viu, o alta inimă – senină, şi o mare poftă de viață. Bar-Bate mi-a prins talia cu palmele şi mi-a  schimbat poziția în așa fel încât să ne simțim respirațiile şi să ne atingem buzele. Mi-a șoptit „Rămâi cu mine”, dar am crezut că mi s-a părut, până când a repetat: „Rămâi cu mine! Poți să mă-nşeli, poți să mă înjoseşti, dar rămâi cu mine”.  „Spui asta acum” i-am zis, „fiindcă te-ai lăsat păcălit de moment. Într-o oră nu ai să -ți mai aduci aminte de nimic din toate astea”. Mă sărută pătimaș până aproape am rămas fără aer, apoi continuă, fără să oprească înlănțuirea noastră: „Din prima clipă când ai intrat în cafenea am vrut să te posed. Ochii îmi alunecau fără încetare pe bikinii tăi ațâțători, care se reflectau în oglinda din spatele tău. Am vrut să ți-i dau jos acolo, în văzul tuturor”. „Aha!” am mai apucat să spun și m-a pufnit un râs nebun.

Bar-Bate a așteptat puțin, în speranța că este un moment trecător, dar fiindcă râdeam din ce în ce mai tare și eram tot mai isterică, a început să mă zguduie de umeri și să strige la mine să mă opresc. Fața lui nedumerită nu mă ajuta deloc să mă stăpânesc. Mi-a strigat că sunt nebună și a încercat să se ridice din așternuturi. Atunci mi-am dat seama că era ultima mea ocazie să fac ceea ce mi-am propus în cafenea. Așa cum m-a apucat brusc criza de râs, la fel de repede a dispărut. Aveam fața congestionată și ochii roșii și umflați de lacrimi, provocate de isteria care mă cuprinsese, și sigur nu mai aveam nici măcar o tentă de frumusețe sau senzualitate. Bar-Bate m-a respins, dar am începu să-mi plimb buzele arzătoare pe gâtul lui, pe gura frumoasă pe care o doreau atât de multe femei, apoi în jos pe piept, şi mai jos, până când l-am văzut că se destinde, apoi se înfioară de plăcere şi geme înnebunit până aproape de ejaculare. Fără să mă opresc, mâinile mi se  ridică spre pieptul lui, mai departe, spre grumaz, se încolăcesc încet în jurul lui și încep să strângă tot mai tare. Printre degete îl simt pulsând moale, îi pot numără oasele şi îi pot zdrobi cartilajele. Bar-Bate închide ochii  şi se zbate ușor,  până când nu mai vrea sau nu mai are putere să riposteze. Îi simt umezeala mult așteptatului happy ending, dar el nu mai conștientizează asta.

Înecată în tăcerea de mormânt a camerei de hotel, realizez că nici măcar nu ne cunoșteam numele adevărate. Am început sa plâng strașnic, în timp ce umbre înșelătoare împresurau camera.

Nu știu dacă

Va urma!

Mai am încă vreo patru pagini (schițe) pentru continuare, dar povestea trebuia sa fie cu totul și cu totul alta, însă lucrurile au luat o întorsătură neașteptată pentru mine. Personajele mele și- au ales singure calea.

10 gânduri despre „Întâlnire cu Bar-Bate (Karamela 9)

    1. Potecuta, ai idee ce prețioasă esti? Multumesc pentru că accepti în „lista” ta de prieteni și persoane introvertite, cum mă consider și eu. Esti o mângâiere. Poate ca tu nu vezi nicio legatura, dar eu știu… ♡

      Apreciază

      1. M-am tot învârtit, m-am tot gândit şi tot nu ştiu ce aş putea răspunde ca să îţi poţi da seama cât de mult contează ce-mi spui. Eu trebuie să îţi mulţumesc ţie. Eu am de învăţat şi de simţit multe citind ce scrii. Nu ştiu ce ofer eu dar simt că primesc multe.
        Îţi mulţumesc mult!

        Apreciat de 1 persoană

  1. Astept continuarea cu toata nerabdarea ! Sper sa-l faci praf pe „Bar-Bate” sa nu se creada invincibil si de neînlocuit ! 🙂 )))
    Un Weekend binecuvântat cu liniste, bucurie, pace, si multa inspiratie sublima, iar muza sa-ti fie Lumina alb-stralucitoare, curata, pura…Div(a)ina ! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns la issabelacotelin Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s