Publicat în Povestea mea

Poveste cu Bar-Bate (Karamela 8)

A fost odată un Bar-Bate iubit şi apreciat de toate muierile din lumea virtuală. Răpea2019-02-16 13.01.05 inima orişicui de cum îi privea chipul  sculptat de natură fără urmă de defect, iar dacă avea nenorocul să-l mai şi privească în ochi, leșina pe loc fermecat de privirea-i melancolică şi seducătoare. Versurile lui deprimante, un amestec de halucinație şi dulce emoție, erau precum hârtia cu lipici pentru prins muşte. Eu nu aveam de unde să ştiu toate datele astea despre el, fiindcă nu-l cunoscusem încă pe seducător, dar aşa spune povestitorul şi îl cred pe cuvânt. Şi mai zice că, pe aripi de software, veneau mândrele îndrăgostite şi aduceau petale de flori înmiresmate cu dulci săruturi şi versuri brodate cu afecțiune, iar dacă frumosul Bar-Bate nu era acasă îşi lăsau darurile la uşă, cu speranța că într-o zi vor fi observate şi alese drept iubite, dacă nu toate deodată, măcar pe rând. Nu cred că voia vreuna să se mărite. 

Pe o străduță a Netului, aveam şi eu căsuța mea. Era o căsuță tare zgomotoasă, primitoare cu musafirii care îi treceau pragul sau, în fine,  săreau pe geam, fiindcă nu îi oprea nimeni. Aici, zmeii și dragonii erau prieteni, nu mai țineau cont de concurență și de faimă, zânele anotimpurilor dansau cu soldăței de plumb, necuvântătoare fermecate jucau spânzurătoarea cu magii, şi câte şi mai câte… Toți îmi erau dragi, şi ne întindeam cu petrecerile până când ultimul dintre noi era sfârșit de oboseală. Poate credeți că eram niste pierde-vară, şi poate chiar eram, dar cum niciun lucru nu se întâmplă fără rost pe lumea asta şi întâlnirile noastre dădeau roade. Făceam schimb de experiențe. Cum e cu soacra? Aşa şi-aşa, şi-aşa… Ce faci în caz de adulter? Aşa şi pe dincolo… Cât de dor te roade totul? Hm! Ce iubești şi ce jelești? Şi altele din-astea banale despre viață. 

Da’ gata, ajunge cu desăvârșirea. Să mă fi plictisit oare de atâta bine? Posibil. Nu ar fi fost prima dată. Ideea este că am ieșit la o plimbare pe străduțele marii împărații a Netului, în căutare de ceva. Și cum am mers eu așa, iaca am poposit tocmai la uşa căsuței lui Bar-Bate. Bine, atunci nu știam că este căsuța lui BB, dar mi-a zis povestitorul, şi eu îl cred pe cuvânt. Și am privit-o şi m-am simțit tulburată. Căsuța, deşi cochetă, degaja o atmosferă dezolantă. I-am aruncat câteva priviri fugare şi am dat să plec, de teamă să nu îmi stric buna dispoziție, dar am auzit acorduri muzicale triste  care chemau moartea, însoțite de lacrimi fierbinți de dor, și am rămas. Am văzut mândrele care încercau să anime atmosfera cu daruri şi se plimbau care încotro,  fluturând din codițe. Nah, aici sunt în încurcătură. Vreau neaparat să folosesc următoarea metaforă „păreau că sunt absorbite în gura flămândă a tristeții”, dar nu știu acum, pe loc, ce ar putea să se încadreze în scenă. Darurile sunt tot acolo, mândrele, tot mai multe. Oricum ar fi, gura flămândă a tristeții am simțit-o. Hotărât lucru, acolo trebuie că locuia cineva foarte interesant! Mi-a înghețat zâmbetul pe chip şi am hotărât să plec fuguța, de teamă să nu ma ajungă răceală locului şi să fac reumatism la inimă.

Nu am putut să stau mult timp deoparte şi am tot făcut căsuței vizite, incognito, ca un spion adevărat. Dar cum puține secrete au viață lungă, misiunea mea sub acoperire a luat sfârsit imediat cum i-am zărit chipul. Era frumos, exact după cum  umblau vorbele prin târg, dar nu avea o frumusețe de înger cum poate s-ar fi așteptat mulți, ci o frumusețe de drac care ia chip de om,  cu intenția evidentă de a cuceri şi supune. Ademenea prin frumusețe şi poseda cu tristețea omului nefericit. Am înțeles asta imediat, fiindcă mă simțeam deja prinsă în hârtia cu lipici. Cu voia sau fără voia mea, terenul era pregătit şi aștepta sămânța robiei, pentru că așa sunt unele femei, categorie din care fac și eu parte: atrase de „artiști” care lasă impresia că  au nevoie de „vindecare sufletească” şi care stiu să stăpânească emoțiile celor care sunt ușor de intimidat. Spuneți-i, vă rog, instinct matern, și nu îngâmfare.

Am plecat, am revenit, am privit până când nu mi-a mai fost de-ajuns. Un sentiment chinuitor apăruse în sufletul meu ori de cate ori gesturile lui afective  erau îndreptate către admiratoarele lui. Am hotărât să nu mai permit să se întâmple una ca asta şi am conceput un plan de seducție, iar la momentul potrivit l-am lansat. Printr-o scrisoare:

Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Să mă observi aștept mereu,
Cu inima cât zarea.

Ca în căsuța ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Dând des fâl-fâl din pleoape.

Răspunsul nu a întârziat să apară. Se pare că Bar-Bate se simțea măgulit de orice atenție i se acorda.

„Când fața mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu fața,
Să ne privim nesățios
Și dulce toată viața;”

Va urma!

* M-am folosit de versurile lui Eminescu pentru dialogul dintre personajul feminin şi Bar-Bate, unele sunt păstrate în forma transmisă de poet, altele sunt modificate conform subiectului povestii.

* Termenul „Bar-Bate” nu- mi aparține. L- am întâlnit într- un comentariu pe net, la un articol mai vechi. M-a cucerit ingeniozitatea numelui și m-a inspirat.

Foto: Pinterest

9 gânduri despre „Poveste cu Bar-Bate (Karamela 8)

    1. Multumesc pentru parerea ta, Mona! Este foarte importanta.
      Exersez, pentru ca am impresia ca, totusi, nu reusesc sa le incheg. Din cauza asta am mai şi schimbat cate ceva la povestile anterioare.

      Apreciază

  1. Pare interesanta si enigmatica aceasta noua entitate, careia îi zici subtil „Bar-Bate” ! Astept sa-si faca aparitia Karamelele cu lapte, nelipicioase ! 🙂

    În lumea virtuala orice vis
    poti sa-l transformi instant în Paradis.
    Problemele apar când iesi afara,
    când te TREZESTI în 3D.. cea reala ! 🙂

    O noapte si o duminica cu liniste si pace în Suflet, draga Amalia !

    Apreciat de 1 persoană

    1. 🙂 Încă scot de la naftalină niște povești, pe care le transform după chipul și asemănarea mea actuală. Atunci, toate erau lipicioase, acum mă străduiesc să le fac mai crocante.
      Duminică frumoasă!

      Apreciază

Lasă un răspuns la Amalia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s