Nevoia de cunoaștere a lumii 
înconjurătoare, dacă a existat ea dintotdeauna sau a fost creată cândva de cineva, ce este omul și care este rolul lui în această lume, în ce raport se află gândirea și conștiința lui cu această lume, poate omul să cunoască natura, lumea înconjurătoare, ei bine! tot acest ansamblu de idei îi transformă pe unii dintre noi în filozofi.
Mulți gânditori afirmă că problema fundamentală a filozofiei este dacă viața merită sau nu să fie trăită. Alții susțin, un punct de vedere mai general, că problema fundamentală a oricărei filozofii este problema raportului dintre materie și conștiință, dintre existență și gândire. Nu ai cum să treci peste aceasta noțiune de a carei rezolvare depind toate celelalte probleme de care se ocupă filozofia. De exemplu: care este factorul determinant, materia sau conștiința? Conștiința, ideile oamenilor sunt determinate de lumea materială, sau această lume materială este determinată de conștiința oamenilor? Unii filozofi, am aflat că se numesc materialişti, afirmă că lumea există dintotdeauna, n-a fost creată de nimeni, nu are început şi sfârsit. Lucrurile, obiectele materiale există independent de ideile și reprezentările oamenilor despre ele și că aceste idei și reprezentări au apărut tocmai datorită acestor lucruri și obiecte. Alți filozofi, se numesc idealişti, susțin că, din contră, lumea este o creație a spiritului, a conștiinței. Unii susțin că obiectele, lucrurile nu există în realitate, ci sunt creații, combinații ale senzațiilor, ideilor oamenilor. Ceilalți idealiști, mai obiectivi, susțin că la baza a tot ce există se află ideea, conștiința, independentă de om și de natură. După Hegel, întreaga realitate nu reprezintă decât o exteriorizare a ideii absolute, care ar exista în afara oamenilor şi independent de ei. Această concepție duce la admiterea creării lumii de către o forță supranaturală.
În altă ordine de idei, gândirea umană este sau nu capabilă să cunoască realitatea? Materialiştii au susținut întotdeauna că omul poate cunoaste lumea înconjurătoare. Idealiştii, majoritatea dintre ei, consideră că lumea nu poate fi cunoscută, nu o cunoaștere a realității obiective, ci a senzațiilor și ideilor omului. Filozofii care neagă posibilitatea omului de a cunoaște şi intelege lumea înconjurătoare se numesc agnostici – a – nu, gnosis – cunoaștere (în lb. greacă)
Doar doua întrebări şi atât de multe lacune!
* fileo – iubesc, sofia – înțelepciune (în lb. greacă)
După un manual de filozofie, cl. a XII.a
Sinapse 