Iubirea virtuală III (Karamela 7)

Inceputul aici.

ViseMand:

– Are cineva ceva împotriva oamenilor care vor să flirteze pe fc71351f8ab2f8c6e26b3cf95cd79392net? Că eu nu cred că e mai mult de atât, cel putin în majoritatea cazurilor,  flirtul pe net e atât de simplu… doar cuvinte, şi nu trebuie să priveşti pe nimeni în ochi, sau să te privească pe tine; şi de multe ori este inofensiv.

Martzy:

– ViseMand, să ferească Dumnezeu să fie ofensiv!!

ViseMand:

– Martzy, e drept că am fost martor la flirturi care atacau pe flancul stâng sau care creau diversiuni cu avangarda.

Pata:

– Hm!… Şefa mi-a trezit amintiri. Internetul ne dă posibilitatea să fim actori în viața altora. Dar nu ne garantează prezența la premieră. Iubirea o poți purta în multe feluri. Îndrăgosteala se poartă o singură dată. Am fost îndrăgostit şi am iubit pe cineva cunoscut pe internet. Acum nu pot decât să-mi amintesc că sunt doar un „figurant” în filmul ei care merge mai departe, spre alt episod.

Karamela:

– Pata, îmi place asta cu actorul principal care nu ajunge la premieră… Nu toți, cu excepțiile  de caz, ajungem să fim simpli figuranți în viețile cuiva? Vorba lui Ditte, treci la următoarea iluzie.

Pest I Shor:

– Cred că multora le place iubirea virtuală, pentru că îşi pot modela partenerul după dorință. O iluzie cu rădăcini în creier dar şi undeva în exterior, o îngemănare de idei care dau naştere unui Harap Alb sau unei Ilene Cosânzéne, dar care au prea puțin de-a face cu realitatea. Realitatea este că trebuie să cunoşti omul exact cum este pentru a ştiu cui dăruieşti o bucățică din suflet.

Barfodet:

– Măi, uite, vreau să spun şi eu ceva. Există oameni singuri, care nu au prieteni. Nu-i au pentru că nu au găsit ceea ce căutau. Adică (alți) oameni care să fie „pe aceeaşi lungime de undă” cu ei, să aibă aceleaşi principii, gânduri, aspirații, mă rog, să fie cât mai mult posibil egali cu ei. Eu, de exemplu, eram singur (la puțin peste 45 de ani). Nu soție, nu copii, nu iubită, prietenă, nimic. Nimic real. Pentru că nu am găsit, fie din cauză de timp, fie din lipsă de interes. Am fost în toată viața mea de două ori într-o discotecă şi mi-a fost suficient. În vara anului 1984. La film n-am mai fost din 2000. Ultimul „ceai” în 1978 la terminarea liceului. A mai fost unul la întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății. Dar cam nashpa. În concedii mă duc singur la mare, în locuri cât mai puțin aglomerate, nu am telefon mobil, îmi place liniştea. Nu sunt deloc misogin, am avut unele aşa zise aventuri, dar… Deci, uneori îți vine să te gândeşti că sfârșitul vieții este destul de aproape, se apropie pensia, nu ştii dacă o mai apuci, şi te gândeşti că nu te va însoți nimeni pe ultimul drum. Voi sunteți tineri, nu cunoasteți sentimentele astea, iubirea cu sufletul, cu toată ființa. Din păcate, în ziua de azi nu mai există decât extrem de puțin romantism. Totul e călcat în picioare de sex, de „ce-mi dai ca să…”, de bani, maşina, vilă etc. Iar, ca să nu deviez de la subiect, uneori simți că meriți o iubire, chiar virtuală, dacă în real este imposibil. Sigur, unii spun că „niciodată nu e prea târziu” pentru dragoste. Da, dar depinde de ce fel de dragoste. Iar faptul că mă conversez pe net cu două doamne (divorțate, cu copii) nu înseamnă că-mi doresc să mă culc cu ele. Ci numai să fac un schimb de gânduri cu cineva. Atât. Asta mă multumeşte. Nu ştiu dacă cineva este interesat  de ce spun aici. Asta e, vă doresc tot ce e mai bun în lume şi…”iubiți-vă mult !”. Dacă nu-n real, măcar în virtual.

– Urmărim cu interes tot ce ne povesteşti, îl asigură Şefa pe Barfodet.

Bigu:

– Desigur, ne plac „cuvintele adorabile”, dar numai într-o primă fază… fetele o lungesc luni de zile. Apoi, nu ne mai ajung… încep să doară, pentru că ne dorim mai mult! Şi, uneori, imposibilitatea de a avea acest „mai mult” te poate face să te întrebi dacă a fost, într-adevăr, bine să asculți „cuvinte adorabile”. Sau dacă nu era mai bine să „stai în banca ta”.
Există o expresie populară pentru aceste cuvinte: ”minciuni frumoase”. Chiar dacă nu au fost numai minciuni… Ce naiba, măi, mă prostiți cu iubirile voastre virtuale?! Eu nu vreau să fut virtual pe nimeni. Eu vreau să simt miros de carne-ncinsă.

Barfodet:

– Eu am depășit vârsta când aş fi vrut „mai mult”. Acuma stau liniştit „în banca mea” şi vă citesc „gândurile”. Şi-mi aduc aminte că şi eu gândeam aşa cândva. Uneori mă amuz de unele, alteori mă întristez de altele. Viața merge înainte. Ce-a fost a fost, ce va fi – va fi. Şi, din păcate, tot ceea ce e frumos nu ține mult. Pentru mine, această „frumusețe” a fost tinerețea. Voi bucurați-vă cât puteți mai mult de ea, pentru că-ntr-o zi ea va începe să apună. Şi vă va părea rău că n-ați avut mai mult, deşi puteați. Şi atunci, iubirea – fie ea chiar virtuală-, vă va parea ca un cadou extrem de frumos. Şi vă mai zic ceva: când spun „iubire” nu mă refer numai la femei. Poți iubi orice-ti place: o floare, un animal, ceva viu, frumos colorat, ceva care iradiază bucurie. Important este să nu uiți niciodată să iubeşti. Şi să iubeşti cu toată ființa ta, cu tot sufletul. Când iubeşti trebuie să dai totul. Să te dai pe tine însuți (însăți). Numai atunci vei primi şi tu iubire. Dumnezeu l-a facut pe om numai din iubire, nu din ură sau plictiseală. Şi nu l-a facut aiurea ci „după chipul şi asemănarea Sa”! Nu-i un aşa mare pacat să ne batem joc de iubire? Iubiți cum puteți. Bine ar fi ca ea să fie reală. Şi chiar dacă-i virtuală, ea să fie adevărată. Uite, eu vă spun vouă toate astea pentru că vă iubesc cu adevărat. Chiar aşa, virtual, pe net. N-o fac din nici un fel de interes. Nu există aşa ceva: iubire din interes. Aia este o minciuna, o „iubire” dată de un drac. Fugiți de aşa ceva. „IUBIȚI-VĂ MULT”, cum spune Mircea Radu, „AŞA CUM VĂ IUBESC EU PE VOI”, cum spune Dumnezeu. Aveți liberul arbitru, un dar dat de El. Voi hotărâți ce este mai bine, este alegerea voastră.

– Ei, hai! Am fost mult prea serioşi şi cred că este timpul pentru încă o poveste. Şi Şefa apasă butonul…

ON-Ball3D-web

Amalia 2018

Reclame

2 gânduri despre „Iubirea virtuală III (Karamela 7)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ce bine ca nu am fost, nu sunt si nu voi fi dependent niciodata de „butonul sefei”, pentru a gusta din „Karamele” delicioase, alegând dupa dorinta inimii cu responsabilitate si rationamentul treaz, din care sortiment doresc…liber ! 🙂 ))
    O zi superba, cu liniste, pace, har si inspiratie la scris, draga Amalia !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: