Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Începutul cărții direct m-a deranjat. La fel și titlul. A fost ca și cum autorii, Andrew Newbwerg și Mark Robert Waldman nu mi-ar fi lăsat  optiunea de a crede sau nu în Dumnezeu. „Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier.”

Ei continuă să explice cum diferite circuite devin active, în timp ce altele se vor dezactiva, că se formează noi dendrite și se fac noi conexiuni sinaptice. Apoi, se schimbă percepțiile și credințele. Am zis: Nu! Mie nu imi vor schimba punctul de vedere. Pentru mine, D-zeu va rămâne la fel de vag și de neînțeles, indiferent ce ar zice ei. Am fost uimită să aflu că unul dintre ei este agnostic, iar celălalt ateu. Atunci, de ce încearcă să mă convertească pe mine? Apoi, am înțeles că Dumnezeu are conexiuni în creierul meu și depinde doar de mine dacă vreau „să-l accesez” sau nu.

Structura cărții:

1. Cui îi pasă de Dumnezeu?

Autorii afirmă că echipa lor de cercetare de la Universitatea din Pennsylvania a demonstrat convingător că Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre și cu cât ne gândim mai mult la el cu atât mai mult vom modifica circuitul neuronal din anumite părți ale creierului. Și chiar nu contează dacă suntem creștini, evrei, musulmani, hinduși, agnostici sau atei. Creierul nostru este construit astfel încât să perceapă și să genereze realități spirituale, dar nu poate asigura acuratețea lor. În schimb, folosește logica, rațiunea, intuiția, imaginația și emoția pentru a-l integra pe D-zeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamente și credințe.

„Dacă credința în Dumnezeu ne oferă un sentiment de confort și securitate, atunci Dumnezeu ne va intensifica viața, în schimb, dacă îl vedem pe Dumnezeu ca pe o zeitate răzbunătoare și care ne dă o justificare când facem rău altora, atunci, această credință, ne dăunează creierului pentru că ne motivează să acționăm în moduri social distructive.” Ce se întâmplă cu ateii și agnosticii? Vei fi uimit…

„Când vine vorba să ne gândim la D-zeu, creierele noastre creează o gamă largă de teologii utopice, utilitare și uneori inutile, dar creierul ne este rar satisfăcut de conceptele și imaginile sale despre D-zeu.” De aici, mii de practici și credințe spirituale diferite. Andrew Newberg, împreună cu echipa sa de cercetare au studiat practicanți sikhis, sufi, yoga și meditatori avansați pentru a localiza schimbările neurochimice cauzate de practicile spirituale și religioase. Cercetarea lor a dus la câteva concluzii, adică fiecare parte a creierului construiește o percepție diferită a lui Dumnezeu, iar fiecare creier îl percepe pe Dumnezeu în felul sau unic și, atenție! practicile spirituale, chiar și când sunt golite de credințe religioase, sporesc funcționarea neurologică a creierului în modalități care îmbunătățesc sănătatea fizică și emoțională, intensifică cognitia, comunicarea și creativitatea și pot schimba propria percepție asupra realității, plus alte concluzii la fel de liniștitoare, pe care te las să le descoperi singur din carte.

    2. Ai de fapt nevoie de Dumnezeu când te rogi?

(Aici este vorba și de meditație. Rugaciunea este, până la urma, o formă de meditație, cum este și yoga sau exercițiile de respirație). În acest capitol afli beneficiile meditației asupra diferitelor boli, una dintre ele este Alzheimer despre care se amintește des în carte. A, poți să meditezi și fără să faci legături spirituale sau poți să te rogi și la Bing-Bang, dacă asta iți oferă siguranță și încredere, zic ei. Meditația este pur și simplu o unealta pentru îmbunătățirea cognitivă. Vei afla tehnici.

    3. Ce face Dumnezeu creierului tău?

Aici afli cum diferite concepte de Dumnezeu afectează creierul și cum creierul construiește impresii specifice despre Dumnezeu. Afli care sunt <<Circuitele „Dumnezeu”>> din creierul tău, pe care tu le influențezi. Il vedem pe Dumnezeu în multe feluri și de-a lungul vieții percepția noastră se tot schimbă. Îl reinventam. Și, dacă nu e destul, îl poți scoate din ritual și poți continua să influențezi creierul.

    4. Cum se simte Dumnezeu?

Poți să raspunzi? Dacă te-ai gândit să spui că se simte ca iubirea, te-as ruga să-mi spui și mie cum se simte iubirea. La fel cu: extatic, emoționant, măreț, puternic, profund sau calm, seninătate, mulțumire? Le recunosc ca fiind sentimente. Înseamnă că Dumnezeu este un sentiment?

   5.  Cum arată Dumnezeu?

Daca ar fi să-l desenezi pe Dumnezeu, cum l-ai desena? Fără să stai prea mult pe gânduri. Te rog să nu citești mai departe, ca să nu te simți influentat, și să îți aduci aminte de primul tău impuls………………………………………………………Gata? Acum poți să citești mai departe.

Primul meu impuls a fost să-l desenez sub forma unui moș cu barbă și mi-a fost rușine, pentru că este un concept pe care nu-l suport. Gandul meu dovedește faptul că religia ortodoxă și-a lăsat amprenta în mintea mea, din copilărie. Se supără Dumnezeu, te vede Dumnezeu și te pedepsește, femeile îl au pe diavolul în ele, nu au voie în biserică oricum și pe oriunde și multe altele. În timp, am realizat că ortodoxia are practici greșite (dpmdv) și mi-am întors privirea de la ea. Dumnezeul acela, care ne vedea, permitea războaiele, crimele, foametea, bolile și sărăcia. Nu mi-a plăcut și m-am departat de el, dar a rămas într-o anumită parte a creierului meu. El nu dispare și am aflat din cartea aceasta de ce. În capitolul trei scrie că fiecare parte a creierului îl vede altfel pe Dumnezeu. Înseamnă că îl vedeam cu cea mai veche parte a creierului, cea care induce teama și lupta pentru supraviețuire.

Vei afla cum oamenii de diferite religii îl văd pe Dumnezeu, dar și mai interesant, cum îl înțeleg ateii, agnosticii și liberii cugetători  (vezi unitarianismul). Limitele creierului uman pot fi depășite și pot atinge un sens mai profund al vieții. Află din carte ce este „neuronul Dumnezeu” (simt o anumita conexiune când gândesc acest termen, și mă simt mai impacata de când l-am aflat). La fel și cu meditația.

   6. Are Dumnezeu inimă?

Aici afli care sunt personalitățile pe care le atribuim lui Dumnezeu și cum fiecare afecteaza funcționarea neurologică a creierului. Vei mai afla cum evoluează Dumnezeu de la o zeitate autoritară și răzbunătoare la o forță plină de compasiune și iubire, văzută prin cea mai nouă parte a creierului.

   7. Ce se întâmplă când se înfurie Dumnezeu?

Aici vei afla despre pericolele neurologice ale furiei, fricii, autoritarismului și idealismului.

8. Antrenarea creierului:

Partea asta mi-a plăcut foarte mult, cu atât mai mult fiindcă eram în cautare de modalități de a-mi „educa” creierul din punct de vedere fizic, mental și spiritual. Afli aici mai multe tehnici de meditație cu ajutorul respirației și a căscatului, tehnici foarte ușor de făcut, deși surprinzătoare. Cele cateva zile de exerciții de respirație și de căscat măcar mi-au eliberat plămânii de mucusul fumătorului și mi-au dat calmul de care aveam nevoie când a trebuit să străbatem tunelul de numai 800 m al Transfagarasanului în doua ore (poate nu 2 ore, dar pe-acolo). 🙂

9. Găsirea seninătatii:

Aici descoperi un program personalizat de „intensificare a creierului” care te ajută să reduci stresul, să devii mai atent și alert, să dezvolți empatie și sensibilitate mai mari.

10. Comunicare cu compasiune:

O îmbinare între tehnicile din ultimele doua capitole într-un exercițiu nou, care poate fi făcut în timp ce conversezi cu altcineva. Tehnica poate fi aplicată cu membrii familiei și cu prietenii. Plus alte câteva strategii pe care le poți folosi ca să rezolvi problemele interpersonale.

Pe tot parcursul cărții suntem motivați spre meditație, pentru a construi „un pod” între creierul vechi și cel nou și pentru a ne conecta emoțiile cu abilitățile cognitive. „Acest lucru va juca un rol crucial în autocontrolul emoțional, rezolvarea concentrată a problemelor și recunoașterea erorii”, și cel mai important, „integrează activitatea diferitelor părți ale creierului într-un mod care îngăduie apariția conștiinței de sine, mai ales când se referă la felul în care vedem lumea.”

Da, vrem să înțelegem! La fel spune si Andrew Newbwerg, și eu, și tu, si toți ceilalți. „Vrem să înțelegem de unde am venit și unde vom merge. De ce ne aflăm aici și care ar trebui să fie scopul nostru”. Pentru asta trebuie să experimentam, să evaluăm și să ne folosim creierul așa cum simțim.

Nu am înțeles ce sau cine este Dumnezeu, dar am înțeles ce nu este sau cine nu este. În schimb, am descoperit că am un neuron Dumnezeu și depinde de mine dacă are activitate sau nu. Am aflat cât sunt de puternică dacă vreau, și că pot să fac schimbări majore în viața mea.