Publicat în Personal, Sinapse

Ghid pentru cum să fiu bine cu mine

Intr-un filmuleț motivațional, un guru ne învață cum să fim bine cu noi. Pentrube yourself cineva deja trecut prin valurile vieții  nu spunea nimic necunoscut, iar timpul rămâne, în continuare, cel mai mare dușman al omului,  așa că am trecut repede peste el, fără să-l aprofundez. Dintr-o dată mi s-a făcut dor să am grija de mine și am reluat filmul. Mi-am notat și ideile principale,  apoi le-am dezvoltat.

Să țin minte și să citesc de mai multe ori:

1. Criticile și dialogul negativ interior. Citește în continuare „Ghid pentru cum să fiu bine cu mine”

Reclame
Publicat în Cartea!

GOG

Gog este un ins foarte deștept. Dezbate o mulțime de subiecte la care oamenii abiagog îndrăznesc să se gândească, darămite să le rostească. El are „poftele și fanteziile unui titan” și, chiar daca ar fi stăpânul complet al Pamantului, tot ar fi lucru puțin. El ar vrea sa fie Demiurg, dar dacă nu este posibil, măcar Demon.

Gog te face sa vrei să-ti folosești imaginația, iar daca nu ai, te face să scormonesti după ea. În cartea lui Giovanni Papini găsești numeroase subiecte pe care poți să le dezbați, fie în teme scurte, fie lungi romane. Uite, de exemplu, îmi place la nebunie ideea lui Gog de a putea purta măști, în funcție de dispozitie, de împrejurări – pentru înmormântări, flirturi, petreceri –  sau pur și simplu doar pentru a le asorta îmbrăcăminții. Citește în continuare „GOG”

Publicat în Recreere, Sinapse

Ce gândește un polițist în post?

Dacă nu am acțiune mi se face somn,  așa că prefer să furepoliceman unu’ ceva, să-l prind și să-l duc la secție. Să mă uit la el pe sub sprâncene și să văd cum tremură carnea pe el și mă privește cu ochii de mielușel. Sau poate are intenția să mă facă vedetă pe feisbuc… Bastonul meu are-o stare de slabiciune fizică și miroase-a praf. E timpul să-l mai scot în lume.

În weekend merg la pescuit. Nu îmi pasă ce spune nevastă-mea. Mă trezesc devreme, înaintea ei, mă urc în mașină și plec. Ii las totuși bilet: Iubito, erai atât de frumoasă când dormeai,  încât nu am putut să te trezesc doar ca să îți spun că te iubesc. Te iubesc! M-am Citește în continuare „Ce gândește un polițist în post?”

Publicat în Bloguri, Util

O carte nescrisa – Mona

《Mi-am propus „să” … Să visez că pot, să cred că voi reuși și să fac! Nu prea am știu eu writerce înseamnă acest „fac”, dar nu m-am împotmolit în a mă intreba prea mult. Cumva, nu știu cum, am reușit să „fac” pași mici, pentru a continua să visez că pot și să cred că voi reuși》_ Mona, Facebook

Interviul cu Mona – O carte nescrisa, dezvăluie pașii pe care îi face pentru a reuși ce si-a propus: să scrie! Și scrie atât de dulce, curat, blând, dar și înțelept. Multumesc, Mona, pentru răspunsul la tema propusă din cartea Cum se scrie un text!

1)  care este locul preferat pentru scris?

Prefer să scriu pe malul mării, dar nu prea reușesc 🙂 Așadar, scriu acasă, de cele mai multe ori la masa din bucătărie. Nu am nevoie de un loc anume, îmi trebuie doar timp și inspirație.

2)  ce subiecte alegi cu preponderență?

Eu scriu de(spre) mine, înspre voi. Scriu gânduri și povestiri. Subiectele îmi vin firesc. O idee ce îmi dă târcoale și simt nevoia să o dezvolt. O amintire, un fragment din viața de zi cu zi. Mi-am creat și anumite personaje (de ex: D-na Mira) și astfel pot scrie despre orice, prin ochii lor. O pasiune de-a mea este să scriu povești personalizate pentru copii. Visez să cresc, în timp, și în acest sens.

3)  cum se așterne textul?

Cât se poate de firesc și natural. Nu scriu de foarte multă vreme, blogul meu nu are încă un an, sunt încă la stadiul de a-mi defini stilul. Asadar, nu despic firul în patru când scriu un text, las cuvintele să-mi vorbească. Și mă bucur nespus când văd că și cititorii aud spusele lor.

4)  cât timp lucrezi la text?

Aici,depinde. Având în vedere că scriu mai mult despre sufletul meu, nu pot spune că „lucrez” la un text. De cele mai multe ori pornesc de la o idee și cu fiecare propoziție, textul se construiește singur. Dar am unele, care parcă se scriu mai greu, parcă le lipsește ceva. Acelea stau confortabil sub formă de draft, până când „le simt”, din nou, firescul și scrierea îmi curge natural.

5)  ce tip de texte scrii?

Scriu povestiri scurte, trecute prin filtrul sentimentelor, trăirilor și amintirilor personale.

6)  de unde te inspiri?

Vai, de unde nu? 🙂 Din orice și din nimic. Dintr-o discuție, un gând, un text, de la voi, din mine… să mai continui? Pentru a scrie, trebuie doar să vrei și să știi să citești 😉 Inspirația vine…

7)  cum iti motivezi cititorii?

Recunosc, la asta nu m-am gândit. Îi motivez? Nu știu. Eu scriu. Am observat, însă un lucru. Pe WordPress, dacă scrii constant și ai bun-simț, cititorii vin. În timp se triază, dar rămâi cu acei oameni care știu și vor să te citească. Dacă vorbim despre „cititorii” externi (ex: Facebook), acolo trebuie să te implici. Depinde ce îți dorești și ce urmărești. Eu vreau să scriu, dar bineînțeles îmi place să fiu și citită, așadar încerc să mă ofer pe mine,de fiecare dată și să am răbdare să cresc alături de cei care îmi apreciază stilul.

8)  cum reții atenția cititorilor?

Mă repet, nu știu. Am avut unele feedback-uri, dar nu suficiente pentru a-mi face o idee obiectivă. Eu scriu, atât de simplu. Tu mi-ai citit unele texte, am reușit să-ți rețin atenția? 🙂

9)  porti discuții cu cititorii? accepți critici?

Îmi place foarte mult să am o interacțiune cu cititorii mei. Citesc și răspund cu drag, la fiecare comentariu. Am ajuns să îndrăgesc anumite persoane, deși le „cunosc” doar online sau prin intermediul rândurilor lor.

Critica o accept și o consider benefică, însă trebuie stropită cu bun-simț. Detest răutatea gratuită, jignirile și masturbarea intelectuală. Până la urmă, toți suntem amatori și consider că respectul reciproc trebuie să fie o condiție sine qua non.

10) poți să iti citești textele cu ochii unui cititor neutru? 

Nu. Fiecare text are ceva din mine și nu pot să mă detașez. Eventual, dacă pot spune asta, le citesc ca un cititor neutru când le fac corectura gramaticală.

11) cum iti apreciezi textele?

Eu sunt mândră de toate textele mele 🙂 După cum am spus, sunt la început. Prin fiecare text, învăț. Unele sunt mai mult parte din mine și le simt mai altfel, dar sunt mulțumită de fiecare articol înainte de a-l publica și îmi respect munca, chiar dacă privite de un ochi mai critic, anumite scriituri, au multe lipsuri. 

12) ce cauți în mod special la un text? dar la o carte?

Îmi plac textele și cărțile sincere, care transmit. Nu caut ceva, în mod particular, ador să fiu surprinsă. Evit textele prea încâlcite sau care se pierd în detalii. Voi aprecia întotdeauna o idee bună și talentul de a o împărtăși cititorilor.

13) ce ar trebui să mai intreb?

Cred că mi-am epuizat eu răspunsurile 🙂 Așadar, îți mulțumesc!

Sursa foto If You Want To Be A Writer

Publicat în Cartea!, Sinapse

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Începutul cărții direct m-a deranjat. La fel și titlul. A fost ca și cum autorii, Andrew Newbwerg și Mark Robertcum-ne-schimba-dumnezeu-creierul Waldman, nu mi-ar fi lăsat  optiunea de a crede sau nu în Dumnezeu. „Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier.”

Ei continuă să explice cum diferite circuite devin active, în timp ce altele se vor dezactiva, că se formează noi dendrite și se fac noi conexiuni sinaptice. Apoi, se schimbă percepțiile și credințele. Am zis: Nu! Mie nu imi vor schimba punctul de vedere. Pentru mine, D-zeu va rămâne la fel de vag și de neînțeles, indiferent ce ar zice ei. Am fost uimită să aflu că unul dintre ei este agnostic, iar celălalt ateu. Atunci, de ce încearcă să mă convertească pe mine? Apoi, am înțeles că Dumnezeu are conexiuni în creierul meu și depinde doar de mine dacă vreau „să-l accesez” sau nu.

Structura cărții:

  1. Cui îi pasă de Dumnezeu?

Citește în continuare „Cum ne schimbă Dumnezeu creierul”

Publicat în Bloguri, Util

Poteci de dor

Câți dintre noi nu am visat măcar o dată la o casă, într-un peisaj de vis, pe lângă writing-e1534854977822ea râuletele să-și curgă istoriile, iar copacii să ne șoptească în gânduri?  Parcă poveștile s-ar așterne mai ușor pe hârtie. A mai visat cineva să aibă măcar o mansardă într-o casă închiriată, cu vedere spre acoperișuri înalte din lemn, dar și spre frânturi din strada aglomerată, pe unde trec trăsuri și barbatii își apără onoarea în dueluri? Mi se pare locul ideal pentru bătut câmpii. Nu? Doar eu?

Momentan, mă voi mulțumi cu trapul pripit al zilelor noastre și îmi voi înșira gândurile atunci când prind un loc liber în tramvai sau așezată la masa din bucătărie sau pe patul din dormitor, la birou când nu mă vede șeful. Scriu, pentru că mintea mea nu stă o clipă locului și nu îmi pot permite să nu-i creez spațiu, dar nu mereu scrierea curge de la sine, tocmai pentru că îmi lipsește liniștea sau casa Citește în continuare „Poteci de dor”