Publicat în Cartea!, Sinapse

Tinerețe vesnică

Rețeta următoare începe tot cu invariabilul butoiaș cu vin roșu de Valdarno și continuă cum urmează: „Laetus in aeternum! Topește și arde într-o tingire de fier o bucată de cositor și amestecă-i cenușa cu vin. Ia o uncie de aur și încălzește-o într-un mojar, împreună cu sare albă de mare și apă. Pînă cînd sarea se dizolvă, iar gustul ei dispare complet. Adaugă lichidul la mixtura vin-cositor și lasă să se evapore pînă capătă consistența unui sirop. Toarnă-l iarași într-un butoiaș de vin și vei obține aur potabil. Bea un pahar dimineața și unul seara și vei rămîne veșnic tînar”
Culianu – Jocul de smarald

 19.10.2007

Nu cred că ar fi o problemă, dar nu găsesc niciunde vin roșu de Valdarno. Niște cositoremoticon și aur are tot omul pe acasă, iar diferența, pană la o uncie, pot să imprumut de la vecini.

Poate, în dorința de a mă ajuta, cineva îmi face rost și de vinul de Valdarno. Incă o dilemă în mintea mea. Ce fac apoi cu tinerețea veșnică? A fost o situatie neașteptată când mi s-a oferit timp, și m-am pierdut cu firea când a trebuit să-mi aleg cantitatea dorită.  De unde să știu cât timp îmi trebuie? Cât timp vreau să fiu veșnic tânără? Nu sunt o ahtiată, nu îmi place să fac risipă.

A! Tinerețe înseamnă orice vârstă? Datele problemei: Eu sunt mai tânără decât mama, mama mai tânără decat bunica, bunica mai tânără decât mama ei etc. Rezolvare: Tânăr se află în toate propozițiile, prin urmare toate suntem tinere; QED! Dacă eu voi fi mereu tânără, comparativ cu mama și mama mamei, rețeta nu e pentru mine. O recomand altora, care, poate, sunt mai puțin obosiți decât mine și știu ce să ceară de la tinerețe. Acum, îmi este foarte somn și gândesc cu minte pusă pe stand-by. Eu vreau doar somn veșnic, dar nu acum. Iți spun eu când, Doamne! 😉

 

Reclame

8 gânduri despre „Tinerețe vesnică

      1. Doar pare simplu, însa totusi, atât de complicat, eu nu gasesc în lume, un OM adevarat ! 🙂

        Apreciază

      1. Exact de cel confecționat de religii culte și oculte se vorbește aici. De acel dumnezeu confecționat, îmi place cum suna, care i-a făcut pe oameni să-și piardă credința.
        În Dumnezeu cel adevărat cred și eu, dar nu în cel confecționat de oamenii care nu înțeleg, dar se prefac. Are Saramago ăsta o vorbă, care îmi place foarte mult: oamenii se trag de șireturi cu Divinitatea. Ceva de genu…

        Apreciază

  1. Tocmai pentru ca este atât de sfânt, fără sa fac exces de zel și sa scriu cu litere mari, tocmai pentru ca nu am cum să înțeleg cu mintea mea de om dobitoc, tocmai de asta nu iau numele domnului în van. Îl simtși mă comport ca atare. Exista dumnezeu și dumnezei. Eu dacă sunt în asentimentul unui scriitor care ironizează Omul, de fapt, nu pe Dumnezeu, este pentru că oamenii se cred tare deștepți și învățați și au impresia că știu cine este Dumnezeu și ce poate el. Nu știm nimic!

    Apreciază

Lasă un răspuns la Amalia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s