CAIN

Cain al lui Saramago este o reinterpretare a Genezei, în mod teoretic și meditativ. Poate unii ar vrea să facă această carte bucăți, alții se amuză citind-o, dar eu am citit-o dintr-o suflare , ușor tristă, uimită de raționamentul clar al lui Jose Saramago, raportat la realitatea crudă în care trăim. Este o interpretare brutală și satirică a Vechiului Testament, iar autorul se întreabă dacă umanitatea, încă de la început, interpretează sau percepe greșit pe Dumnezeu (ca și pe toți ceilalți zei ai omenirii). El critică personalitatea lui Dumnezeu și consideră că omenirea este direcționata pe căi greșite și duce la distrugerea ei.

Dumnezeu face greșeli încă de la facerea lui Adam și a Evei, cărora uită să le dea grai și remediază acest neajuns pe parcurs. Cum, din scrierile consemnate de-a lungul timpului, nu reiese exact cum a făcut Domnul asta, se presupune că le-a infipt limba în gâtlej, ceea ce duce la interpretari. Fie este vorba despre acel „mușchi flexibil și umed, care se mișcă și plescaie în cavitatea bucală și uneori pe-afară”, fie este „vorbirea, numită și limbaj despre care nu știm cum trebuie să fi arătat” din moment ce nu a mai ramas nicio dovadă a acestei acțiunii. În aceeași dilema se află Saramago și în ce privește buricul. Presupune că, în timp ce Adam și Eva dormeau, Domnul le-a făcut o vizită secretă cu „intenția de a corecta o imperfecțiune de fabricație care îi uratea serios creaturile”, mai exact, buricul. „dumnezeu întinse mână, apăsă ușor cu vârful degetului arătător pântecele lui adam și, printr-o mișcare rapidă de rotație, buricul apăru.”

Primul blestem al lui Dumnezeu a venit o dată cu izgonirea din Eden a lui Adam și a Evei. „tu, eva, nu numai că vei duce toate greutățile sarcinii, cu grețuri cu tot, ci vei și naște în dureri, și cu toate astea vei simți dorința pentru bărbatul tău, iar el îți va fi stăpân (…) cât despre tine, adam, pământul e blestemat acum din cauza ta, și numai cu multă trudă vei reuși să te hrănești de pe urma lui, cât vei trăi, îți va da numai ciulini și buruieni, iar tu va trebui să mănânci din ierburile care cresc pe câmp, și numai cu sudoarea frunții vei face rost de mâncare.”

Adam și Eva au avut trei copii: Cain, Abel și Set. Cain l-a omorât pe Abel, ceea ce este cunoscut în mod obișnuit chiar și de cei care nu sunt familiarizați cu Geneza, dar ceea ce nu se știe este modul în care Saramago a relatat povestea nefericitului Cain, primul asasin din istoria lumii. Potrivit lui Saramago, Cain a fost condamnat să rătăcească pentru totdeauna prin lume și, datorită acestui fapt, putea să participe la povestirile descrise în Vechiul Testament și să vadă cu ochi proprii arzând Sodoma și Gomora, omorarea tuturor locuitorilor acestor cetăți, inclusiv copiii. Pentru acest genocid, Saramago îl urăște pe Domnul din toată inima. Cain a văzut distrugându-se Turnul Babel, fiindcă locuitorii din Babilon, oraș în care toată omenirea era unită, îl construisera atât de înalt încât trebuia să ajungă până la cer, dar fiindca era destinat unei religii false, Dumnezeu, în ranchiuna lui,  s-a razbunat pe oameni și le-a încurcat limbile, apoi a împrăștiat oamenii pe tot Pământul.  L-a văzut pe Avraam pregătit să-l sacrifice pe fiul său Isaac, la porunca Domnului (pag.73-74). Cain a fost uimit de încercările inutile la care a fost supus Iov (pag.121-128), a fost acolo cand israelitii au primit poruncă de la Dumnezeu să-i nimicească pe madianiti și moabiti, apoi pe Acan și familia lui, fiindcă a reținut din prada de război (pag 101-105) . Călătoria lui Cain s-a terminat pe arca lui Noe, și aici cu o mulțime de aventuri.  Pe tot acest parcurs, el va provoca și va submina autoritatea și deciziile lui Dumnezeu.

Închei cu doar câteva concluzii,  deși după fiecare capitol găsim câte una:

„Domnul e în stare de orice, de bune, rele și ce-i mai rău. Lui nu îi e nimic imposibil: nicio greșeală sau crimă. Mai ales greșelile și crimele.”

„Dumnezeu n-ar putea să fie niciodată rău, altfel n-ar mai fi dumnezeu. Pentru rău îl avem pe diavol.”

„Ce părere ciudată are domnul despre ce e drept.”