Publicat în Personal, Sinapse

Mă ucide rușinea

Azi m-a rupt rușinea.  Azi,  aversiunea față de semenii mei a ajuns la apogeu. Rușinea asta e ca o boală cruntă, fără leac. Se pare că nu există tratament,  iar eu nu mai pot să trăiesc cu boala asta. Doar două zile mi-au trebuit pentru observațiile de mai jos și concluzii. Sunt peste 850 de cuvinte,  dar nu voi rupe textul în două,  fiindcă ar însemna să  înjumătățesc supărarea mea. 

*Din firobuz observ un turist străin, tip nordic. Avea rucsac pe spate și o geantă de mână. Se oprește brusc,  parcă amintindu-și ceva, sau poate îl oprește nevoia, și își controlează buzunarele blugilor și a gecii. Mai întâi, bate cu palmele peste buzunare, apoi le controlează interiorul și chipul lui e tot mai stresat. Ar fi și mai crispat dacă în fața lui nu ar fi un firobuz plin de oameni care îl urmăresc. Aparent calm,  dar înciudat, își ridică geanta și pleacă. Unde?  Dacă nu mai are telefonul ca să poată comunica,  să se poată orienta?  Dacă nu mai are portofelul cu bani și acte și nu mai are cu ce să-și plătească drumurile și cazarea, nu mai are acte și …e pierdut?  În România ești pierdut ca ins născut aici,  vorbitor de limba română,  cunoscător al locurilor,  darămite ca străin! În România nu există respect pentru ABSOLUT nimic. Totul este o prefăcătorie imensă. În condițiile astea,  am simțit cum un pumnal îmi sfârtecă inima. Și eu eram între stații și nu puteam să fac nimic! La gândul că nu pot să fac nimic  aproape m-au podidit lacrimile. Ce aș fi făcut?  Mai întâi, mi-aș fi cerut scuze în numele poporului român, asta dacă aș fi știut să vorbesc suficient în engleză (cât de inaptă mă simt!), apoi m-aș fi oferit să-i dau niște bani, cât să se descurce cumva,  să ia legătura cu cineva,  să ia naibii un tren spre o țară civilizată (nu, eu nu promovez România decât după ce se face curat în ea). Asta aș fi făcut și eram foarte hotărâtă. Am avut o apăsare în piept toată ziua. Mă simt și acum de parcă a murit cineva. Oare exagerez?

*Nemernicul de ratt ne obligă să cumpărăm un abonament general, pe care  l-a scumpit (93 lei). A și scos toate opțiunile ajutătoare ca să ne forțeze mână la cel mai scump abonament.  Toate astea în condițiile în care așteptăm după mașinile lor până ni se lățesc tălpile sau ne ies venele prin piele; în condițiile în care în firobuze și în tramvaie e stăpân jegul (nu detaliez, știe toată lumea); în condițiile în care, în tramvaie, vara curg apele șiroaie pe noi, fiindcă motoarele sunt supraîncălzite și emană căldură; în condițiile în care șoferii țipă, de-a dreptul țipă la călători,  îi ceartă, îi amenință, înjură în trafic, îi deranjează cu muzica lăutărească dată tare, nu le deschid ușile,  îi transportă de parcă ar căra saci de cartofi, merg foarte repede și riscă să-i accidenteze; în condițiile în care cineva de la logistică nu știe să coordoneze mijloacele de transport în așa fel încât să fie legături între ele și între zone; în condițiile în care oamenii sunt foarte înghesuiți și sunt obligați să simtă mirosul acru de sub brațul individului de lângă, să își frece corpurile între ei, fără să se mai respecte spațiul intim; în condițiile în care 11 km îi fac cu ratt în minim o oră,  de obicei 70-75 minute și chiar 90 câteodată; în condițiile în care,  dacă vrem să ajungem dracului la serviciu sau acasă trebuie să o luăm la pas.

*Orașul Timișoara este foarte murdar. Respir nisip, mănânc nisip, calc în căcați, grămezi de chiștoace mi se lipesc de tălpi,  vântul îmi suflă în față pungi și alte ambalaje,  o coajă de banană atârnă pe o balustradă,  pahare de plastic se rostogolesc pe caldarâm, hârtii decorează parcurile,  pahare cu cafea,  reviste,  pliante ocupă băncile din stații,  pungi,  sticle goale,  doze  se clatină în tramvaie,  bulevarde lungi,  cu caldarâm modern,  se sufocă în mizerie, toamna,  covoare groase de frunze învechite se bat cu hârtiile pentru supremație, copacii rupți și crengile căzute la furtună așteaptă luni bune, pe străzi, perioada curățeniei generale,  clădiri vechi,  cândva palate și conace,  se ascund rușinate de zdrențele pe care le poartă.

*Mașinile (dăm vina pe ele) ocupă TOATE trotuarele,  și alea murdare,  noi trecem pe străzi (și alea pline de bălți și noroaie); mașinile trec pe roșu doar ca să nu își piardă locul pe carosabil,  să nu se strecoare alta în loc;  mașinile care trec pe roșu blochează trecerile de pietoni și nu le pasă că pietonii au verde la semafor;  mașinile (în grupuri de câte 2-3) trec,  la schimbarea de sens de mers!,  chiar dacă au interzis,  prin fața pietonilor când aceștia au verde, mașinile parchează FIX în curbe și nu mai există vizibilitate,  mașinile parchează pe toată gradina mea și-a ta, pe  tot trotuarul meu și-al tău, pe toată casa mea,  în patul meu și nu primesc amenzi.  Și eu, noi la cine să ne plângem? La Robu? politia,  retim și ratt sunt în subordinea lui. Au distrus orașul cu incompetența și lenea lor.

FB_IMG_1526636691339

Poza nu este recentă, dar mai conteaza? Este din toamnă.

Reclame

23 de gânduri despre „Mă ucide rușinea

  1. Odata m-am albit si eu la fata cand am constatat ca nu mai aveam portofelul; aveam in el banii pentru cheltuielile de student pentru o luna.
    De cateva ori am remarcat o banda (erau vreo sase, sapte) care opera intre Catedrala si Piata Maria. Odata, cand am coborat din tramvai, m-am uitat urat la un pirpiriu care urcase cu mainile parca potrivite cu pozitia buzunarelor unui batran. Mi-am dat seama ca un altul, care coborase pe o alta usa, venea extrem de incruntat si de amenintator spre mine. Ulterior, retinand fețele celor doi, am vazut care era marimea grupului de indivizi…
    Cat despre masini, pe de o parte ma bucur ca a crescut iarasi pretul petrolului pentru ca asa s-ar putea sa se mai reduca aglomeratia, dar pe de alta, s-ar putea sa nu mai gasesc loc de parcare…
    De civilizat nu ne mai civilizam, oricat de europeni ne-am pretinde! Avem prea multi ani de istorie in care mintea noastra a fost alterata de obiceiuri care nu sunt in concordanta cu valorile civilizatiei occidentale…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Cred că suntem un popor care stie doar de frică. Cred că aceia care se încăpățânează să-și arunce obiceiurile impregnante până în măduvă pot fi disciplinați doar cu forța, dar cine sa o facă?
      Oricât se mărește prețul petrolului, oamenii nu vor renunța la mașini. Cu ce sa meargă? Cu ratt? 🙂
      Zi liniștită vă doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Cred ca frica a fost bine inradacinata in anii comunismului (cei 3F: frigul, foamea, frica). Acum ne facem ca habar n-avem ce-a fost atunci. Unii nu au prins acele vremuri. Ceilalti stiu acum diar de drepturi, uitand de indatoriri, obligatii, bun simt…
        Multumesc asemenea!
        (PS Am impresia ca nu se mai numeste RATT…)

        Apreciat de 1 persoană

      2. A propos de concurenta, gandul ma duce si la “alternativa”, asa ca ajung inevitabil la actiunea unei prietene din Timisoara promoveaza “Verde pentru biciclete”. Am observat pistele verzi, dar eu zic ca ar mai fi de lucru ca aceste piste sa fie in “armonie” cu restul de trotuar pentru pietoni. Cat despre trotuare, multe-s bune, dar cei 12 km parcursi de voie pe jos, au scos la iveala mai multe neajunsuri si obstacole pentru pietoni. Ma opresc, pentru ca nu vreau sa schimb subiectul…

        Apreciază

      3. Este o anexa a subiectului actual, despre care se poate discuta foarte mult. Bicicliștii tot pe trotuarele pietonilor circula. Pistele pat a fi mai mult pentru agrement, pe lângă parcuri, pe lângă Bega, plus ca nici ei nu ai loc pe trotuare din cauza mâinilor. Stres dublu pentru pietoni.
        Știu ca minuni nu se pot face, dar măcar de s-ar respecta regulile.
        Anul ăsta, fie intru în rândul șoferilor, fie imi iau trotineta cu motor. 🙂
        Seară frumoasă!

        Apreciat de 1 persoană

      4. Am verificat de curiozitate cateva trasee in Tm cu masina, pe jos sau cu mijloacele de transport in comun. Bine, distantele nu erau comparabile cu cea mentionata de tine, dar durata pentru transportului in comun era comparabila cu cea calculata pentru pietoni.
        Poti face o astfel de comparatie pentru traseul tau, dar de preferat la o ora de varf (aplicatiile actuale tin cont de conditiile reale de trafic).
        Cat despre reguli, am tras o concluzie: este valabila vorba aceea cum ca regulile sunt facute ca sa fie incalcate. (Exceptiile de la regula au devenit regula.) Mie mi se pare ca mergem din rau in mai rau! Sau daca ma insel, daca progresam, atunci noi o facem cu viteza de melc, iar altii (ma uit spre vest) o fac cu viteze adecvate secolului al XXI-lea!

        Apreciază

      5. Am verificat pe un site și, de fapt, sunt doar 7 km (ceea ce este mai rău), pe jos fac 136 minute pe un drum tare intortocheat, iar cu ratt ar trebui sa fac 44 minute, în condițiile în care mijloacele de transport vin la timp și au legături intre ele. Ar trebui sa folosesc 3 mijloace de transport. Pentru 7 km?
        În fine, ideea este ca orice varianta as alege este foarte obositoare. Cu bicicleta mi-e frică să merg, pe jos este stresant fiindcă este o foarte mare gălăgie pe străzi din cauza masinilor, iar distanta nu e mica, ceea ce înseamnă ca trebuie sa devin șoferiță, și gata. Devin sedentara, dar mai odihnită și mai devreme acasă. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      6. Sedentarismul nu are legatura cu soferia! Pe jos e greu, iar cu bicicleta nu e deloc sigur (mai ales in zonele fara pista). Masina presupune anumite costuri, dar ofera unele avantaje precum timp castigat, opriri acolo unde doresti (opresti la cumparaturi in loc sa opresti in statii in care de fapt nu poti si nu ai nevoie sa cobori – un fel de Hotel California, The Eagles), asculti muzica preferata la volumul dorit, nu te oripileaza replicile care nu au ce cauta in spatiul public, e curat si parfumat (iar parfumul il alegi exact pe acela pe care ti-l doresti)…
        Happy driving!

        Apreciat de 1 persoană

      7. Iti multumesc!
        Si ca sa termin ideea cu sedentarismul, spuneam ca ai de catigat timp, asa ca timpul asta il poti folosi pentru miscare! La volan nu devii sedentar! La volan esti atent (trebuie sa fii foarte atent), activ, responsabil, asa ca organismul lucreaza! Actionezi pedalele, volanul, schimbatorul, diversele butoane sau chiar manete… Pe distante scurte nu se pune problema lipsei activitatii. La drum lung devii admirator al peisajului, al naturii… Abia la drum lung iti poti pune problema sedentarismului. Dar, daca iti planuiesti traseul cu ajutorul http://www.viamichelin.com, vei primi nu doar traseul detaliat, ci si sfatul de a opri la fiecare doua ore de condus! Si atunci, dupa ce au trecut aproximativ doua ore, cauti o parcare si faci o pauza de dezmortire, cu exercitii specifice!

        Apreciat de 1 persoană

      8. Mulțumesc mult! Imi este teama sa conduc tocmai fiindcă trebuie sa fiu foarte atenta și responsabila. Sunt obosită de atâta responsabilitate în viața mea, încât am amânat cât de mult am putut cea a soferitului.

        Apreciat de 1 persoană

      9. Toate la timpul lor! Poate ca acum e timpul pentru șofat! Condusul masinii, pe langa atentie si responsabilitate in trafic (atribute pe care nu le prea remarc in ultimii ani), mai inseamna si relaxare si placerea de a conduce! La inceput e mai stresant, dar cu timpul devine rutina, obisnuinta, necesitate…
        Succes!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la One Blue Sun Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s