Publicat în Sinapse

Cititul excesiv dăunează relațiilor

Candva,  mi-a aruncat cineva niște vorbe și de atunci tot încerc să le înțeleg. Zicea că alone„femeia cu cât citește mai mult cu atât se tâmpește mai tare.” I-am spus că atunci când voi înțelege tâlcul acestei afirmații îi voi răspunde la mesaj. Este posibil să fi înțeles,  în sfârșit,  ce a vrut să spună, cu ajutorul lui Dostoievski și a romanului său Idiotul. Acesta spunea,  la un moment dat,  despre un personaj feminin (Nastasia Filippovna) că avea predispoziție spre visare,  spre interiorizare și ficțiuni fantastice fiindcă se afla sub influența unei lecturi dezordonate. Cu toate acestea,  se putea observa la Nastasia și multă forță și profunzime, dar era și cinică și neobrăzată.

Altcineva spunea că nu mai am timp să mă bucur de viață din cauză că sunt mereu cu ochii în cărți. I-am răspuns că în felul acesta mă bucur eu de viață și că am o deosebită plăcere să combin cărțile și călătoriile. Și de prieteni reali când mai mă bucur? Fiind într-o pasă foarte proastă în ceea ce privește afecțiunea sub orice formă,  față de semeni,  m-am retras în lumea cărților,  prin urmare ce nevoie aveam de prieteni?

Din cauză că am renunțat să socializez (oricum,  se întâmpla rar) liniștea de care m-am bucurat m-a transformat într-o persoană mai introvertită decât eram,  mai nemulțumită de oameni,  mai posacă și mai critică. Și,  cu cât mă adâncesc mai tare în liniște,  cu atât mai greu îmi este să îmi placă oamenii fiindcă nici ei nu mai mă plac pe mine, nici eu nu mai mă plac pe mine. Totuși,  eu cu mine trebuie sa trăiesc,  deci mă prefer.

Foto: Pinterest

9 gânduri despre „Cititul excesiv dăunează relațiilor

  1. Mie-mi placi enorm, si oarecum si eu sunt (cum îmi zicea cineva drag) înafara sistemului lumii obiective, închis într-o bula a imaginatiei si visurilor, ceea ce este adevarat partial, însa asa am fost de când ma stiu, desi cu picioarele pe pamânt, aproape tot timpul cu capul în nori, însa ma simt perfect fericit si multumit de ceea ce traiesc si expérimentez în aceasta superba dimensiune, din ce în ce mai îndepartata de lumea terestra, si mai aproape de cer ! 🙂
    O zi magica cu liniste si pace sufleteasca, draga Amalia !

    Apreciat de 2 persoane

    1. Întâi, atâta timp cât suntem împăcați cu noi înșine, restul nu mai contează.
      Apoi, tu în ce dimensiune te afli? Eu tot încerc sa îmi dau seama cum sa trec în alta dimensiune și totuși să ignor tot răul din lume (implicit pe cei care ni-l provoacă).
      Apoi după apoi, sunt încântată, dar ai grijă ce declari, ca eu încă nu am spus tot ce gândesc. Multe mai ascund…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Eu ma aflu într-o dimensiune tainica, pe care nu-mi permit sa o devoalez,(înca) pentru ca, oricum am fost catalogat „dus cu pluta”, de unii, atât în virtual cât si în realitatea cotidiana, ceea ce ma determina sa limitez dezvaluirile acestor tainice revelatii, pe care cei îndoctrinati, religios si/sau atei, nu ar pricepe-o oricât de elevat IQ ar avea în dotare !

        Apreciat de 2 persoane

  2. Nu exista „urmare” ! Istoria omenirii, de doua milenii încoace, este o minciuna si înselatorie grosolana. Un complot dintre liderii tradatorii,vânzatorii acuzatori religiosi si liderii politici ai Imperiului Roman, care si-au unit fortrlr sa ascunda CUVÂNTUL ADEVARULUI ABSOLUT, întrupat în Fiul omului asasinându-L pe EL, si pe cei ce-L urmau, pentru ca ei sa poata manipula masele prin legi ale „faradelegii” ^transormând credinta data odata pentru totdeauna sfintilor, în temple idolatre „sinagogi ale Satanei” care au traversat secolele ajungând sub forma de religii dominante si culte protestante, care slujesc dumnezeului acestui veac „Mamona” ducând turmele de credinciosi simpli ,creduli, spre o moarte sufleteasca si spirituala ireversibila…
    Istoria credintei ADEVARATE, LIBERE, trebue sa se RESCRIE de la punctul ZERO…GOLGOTA !

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ceva bănuim noi, unii dintre noi, dar, din aceleași motive spuse de tine, sunt la fel de sceptica și în ce-l privește pe Iisus. Pur și simplu nu cred în zeii aleși de oameni și gata.
      Nu mă contrazic mai mult cu tine, fiindcă nu sunt suficient de documentată și oricât aș citi, oricâte concluzii as trage, tot nimic ar însemna.
      As fi încântată sa-mi recomanzi ceva de citit.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt ani buni de când am abandonat cititul, si televizorul, însa daca ar fi sa-ti recomand ceva ar fi Biblia, în care ma délectez eu zi de zi, sau daca vrei ceva interesant, (mai pamântesc) ti-as recomanda „Epopeea lui Ghilgames”, sau „Codul lui Da Vinci”, Quo Vadis” sau ceva clasic, „Iosif si fratii sai”.
    Oricum, eu dintre toate cartile pe care le-am citit în viata, consider ca doar Biblia este Cartea cea mai controversata, contestata si în acelasi timp cea mai citita, tradusa în toate limbile, însa foarte putini o înteleg obiectiv, deoarece este atemporala si întotdeauna necesara celor ce doresc sa descopere tainele vietii vesnice si secretul fericirii si al nemuririi.
    Eu mai nou citesc Sufletele si gândurile oamenilor, exprimate pe bloguri (în limita timpului disponibil) încercând sa relationez, sa împartasesc si sa ofer din cunostintele primite prin revelatie Adevarul Absolut, eliberator de acest sistem înselator, fals si imprevizibil al perceptiei primare, umanist-materialiste moarte, lipsite de perspectiva eternitatii.
    O seara faina, draga Amalia

    Apreciat de 1 persoană

    1. Adevăruri din biblie? Mai bine nu. Oricât de obiectivă ar fi sau atemporala, nu pot sa trec mai departe de crimele săvârșite în numele domnului în războaie, de omorârea copiilor (ca victime colaterale sau nu), de incesturile „necesare” pentru perpetuarea speciei, nepedepsite, de „încercările” la care domnul ii supune pe aleșii săi (să-și omoare copiii), de pedepsele cu moartea. Poate ca dincolo de aceste piedici as putea găsi adevărul absolut. Ma și imaginam călare pe un cal înaripat și aruncam peste umăr un pieptene fermecat, apoi o esarfa magica s.a
      Sorry!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Alegerea îti apartine. M-ai întrebat, ti-am raspuns sincer. Eu sunt într-adevar un visator care înca mai crede în legende visurile copilaresti, reale, obiective, pe care dealtfel le expérimentez zilnic în toata splendoarea lor ! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns către Amalia Anulează răspunsul