Știu ce nu îmi place la viața asta: oamenii. Într-adevăr, nu ne-a prea nimerit Dumnezeu. Părem niște experimente nereușite, niște rebuturi, dar nah, Dumnezeu a fost și el tânăr atunci când ne-a zămislit. 
Oamenii sunt mereu contra a orice, contra altor oameni, a ideilor și a faptelor altora.
Oamenii sunt răutăcioși, mincinoși, leneși, ticăloși, falși, cruzi. Oamenii sunt o molima imposibil de oprit.
Oamenii își fac viața grea și insuportabilă, fiindcă nu știu să își stabilească prioritățile sau fiindcă prioritățile lor nu coincid cu ale celorlalți.
Oamenii trebuie să se suporte unii pe alții, fiindcă sunt atât de mulți și nu au unde să se ascundă.
Oamenii au o viață obositoare și nu sunt în stare să își găsească crezul pentru care să trăiască fericiți, pentru că nu sunt altceva decât niște maimuțe mai avansate și au nevoie doar de hrană, de locuință și să se reproducă. De aceea, viața lor este o luptă, fiindcă au nevoi materiale, nu spirituale.
Sunt om și eu și sunt plin de vicii. Nu mă plac de multe ori. Nu mă plac fiindcă sunt o persoană irascibila, pretențioasă, materialista, prea serioasă. Am obosit și eu cu mine și tare îmi pare rău de ai mei cei dragi când perfecțiunea trebuie sa fie așa cum cred eu.
Mă întind tristă și obosită de atâta nevolnicie, îmi împreunez mâinile pe piept și mă cuprinde o dulce toropeala. Mi se închid ochii încetul cu încetul și îmi imaginez că sunt pe patul de moarte. Oare asta este liniștea pe care o simte omul în ultima lui clipă? Dacă e așa, e tare plăcut. Pleoapele-mi sunt grele și, brusc, mă văd deasupra tuturor, dar nu sunt un trup. Nu știu ce sunt. Sunt doar prezență. În vale văd o mare de oameni curgând în valuri pe cărări șerpuite. Oamenii merg încet, cu capetele plecate. Ar trebuit sa fie tristețe, dar simt ca e un TOT care îmi dă vigoare și am impresia că acel tot poate învinge orice rău. Simt că emana iubire, admirație și respect și știu că ei pot face lucruri mărețe. Deschid ochii și totul se schimbă. Nu mai sunt acel TOT unitar, simt gândurile fiecăruia în parte și nu sunt deloc liniștitoare.
Ce păcat! Vreau inapoi!
Foto: Pinterest Roben-Marie Smith – Artist
Sinapse 
Inapoi nu exista. Doar inainte 🙂
ApreciazăApreciază
Problema este la ‘cutia de viteze’ a masinii rational-sentimentale materiale,”om”, care din faza de început nu a fost prevazuta cu treapta de viteza ‘marche-arrière’ ! :)^Constientizând acest fapt esential, nu-i ramâne ‘omului masina’ decât varianta întoarcerii din mersul înainte, la 180° pâna nu se duce în prapastia eterna a întunericului neantului acest ‘vehicul’ paradox absolut universal.
Un Week ent de vis , draga Amalia.
ApreciazăApreciază
Să înțeleg că omul a fost programat pe drept înainte, spre prăpastia eternă și trebuie sa învețe să se împotrivească? Eu așa înțeleg din ce spui și parcă și realitatea spune la fel.
Weekend minunat și ție, Iosif!
ApreciazăApreciază
Absolut
ApreciazăApreciază
Foarte ciudat! Ca și cum eu as face copii cu singurul scop de a-i arunca în pântecul vieții hraparete, fără sa îi învăț să se ferească de dinții ucigători ai pericolului. Ii nasc și le zic: Na, descurcați-va! Am doua invitatii la petrecerea de absolvire. Ne vedem acolo. Scapa cine poate.
Am găsit o poezie la teama subiectului postului. Îmi place!
Memento Mori
Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntaţi,
Înbufnaţi fără vină,
Încordaţi, supăraţi
Şi uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheaţă şi tină.
Avem braţe de lut
Şi în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.
poezie de Viorel Mitea
ApreciazăApreciază
M.Eminescu a fost, este si ramâne Profetul neamului românesc ucis de elitele politico-religioase ale vremii, deoarece demasca un sistem al asupririi si nedreptatii sociale care de milenii tine omenirea în obscuritatea înselaciunii si minciunii morbide pamântesti, incapabila sa se lepede de acest pamânt apasator aceasta materie în care Sufletul geme si asteapta miracole prin credinte, sperante, doctrine, sacrificii, ceremonii, fapte si gesturi cerute de slujitori manipulati de puterea lui Mamona, acest rege fals care a orbit umanitatea facând-o sa renunte la Fiul lui Dumnezeu care S-a sacrificat de buna voie, în trup, pentru a arata omului Calea, spre Adevarul absolut si Viata fara de moarte.
Petre Ispirescu cunoste
ApreciazăApreciază
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/171429/Memento_Mori
ApreciazăApreciază