Râdem, ca să alungam iarna de pe chipul nostru.
Plângem, fiindcă prin lacrimi ne spunem poveștile. 
Ne arătăm fricile, pentru a ne dezvolta abilitățile.
Avem prieteni, ca să avem cu cine împărți bezna și lumina vieții.
Suferim, pentru a ne educa inteligența.
Gândim, ca să dobândim demnitate.
Gandim, ca să stăm de vorbă cu noi.
Suntem înțelepți, fiindcă observăm, meditam și chibzuim.
Suntem blânzi, pentru ca devenim măreți.
Mergem pe drumul drept, fiindcă știm că nu-i greșit.
Avem conștiință, ca să nu ne rătăcim în necunoscut.
Suntem buni, pentru că ne încântă sufletul.
Sperăm, pentru că vrem să ne naștem iar și iar.
Scriem, pentru că facem suflete să vibreze.
Citim, pentru că fiecare carte este o sărbătoare.
Visăm, pentru că vrem să ajungem la stele.
Visăm, pentru că ne place să provocam realitatea.
Progresam, fiindcă inteligența găsește în calea ei lumină.
Iubim libertatea, pentru că este aerul sufletului.
Iubim copiii, fiindcă în ochii lor strălucește paradisul.
Iubim primăvară, fiindcă este o sărbătoare la care participă toată natura.
Iubim soarele, fiindcă ne face pe toți mai bogați.
Iubim arta, fiindcă ea constituie inteligența omului.
Iubim natura, fiindcă ea constituie inteligența universului.
Iubim viața, pentru ca avem credință, speranță, poezie, dragoste.
Iubim frumosul, pentru că ne face să devenim artiști ai inimii noastre.
Iubim, fiindcă astfel ne spălăm de orgoliu și de ură.
Iubim, pentru că devenim mai puternici.
Iubim, pentru că ăsta este scopul nostru principal.
Iubim, ca să arătăm calea sufletului.
Astfel am reinterpretat eu cugetarile lui Victor Hugo, creându-mi propria cheia a cunoașterii.
Partea a doua va fi „Viața la negativ”.
Sinapse 
Tu crezi în reâncarnare, ori într-o evolutie prin transformare, metamorfoza a perceptiei celor cinci simturi primare ?…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred în evoluția prin transformare. Reincarnarea, fără scopul ăsta, ce rost are?
ApreciazăApreciază
Ma bucur pentru credinta ta. O perceptie corecta. Fii binecuvântata !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ajută ar trebui sa fie răspunsul meu, așa-i? Doamne ajută, atunci!
Se vorbește enorm de mult despre Dumnezeu, despre biblie și „învățăturile” ei, atât de mult și de către oameni atât de mulți care habar nu au ce înseamnă altruismul, înțelegerea, iubirea încât am început sa am un comportament de respingere totală, ăsta ca să o spun frumos, față de aceste cuvinte. E ca atunci când spui „te iubesc” la fiecare pas și acest sentiment nobil își pierde valoarea din cauza cuvântului. Eu nu ascult îndemnurile și învățăturile nici unei biserici. Eu îmi ascult conștiința.
Oamenii vorbesc fără să știe despre ce vorbesc și nu fac decât să strice totul.
Nu este cazul tău. Până acum, mi s-a părut că metoda ta de abordare este elegantă și personalizată pentru fiecare dintre noi, plus ca nu judeci pe nimeni.
Simțeam nevoia de lămurirea asta.
Dacă spuneam doar mulțumesc era suficient? Să spun multumesc nu mă satur niciodată, iar Doamne ajută spun doar cand sunt singură.
ApreciazăApreciază
Eu sunt un om cu slabiciuni si vicii ca toata lumea, nu am nimic de câstigat încercând sa-mi aflu admiratori, iar faptul ca îmi exprim gândurile si perceptia mea pe bloguri este pur si simplu din dorinta de comunicare si de cunoasterea mai profunda a mentalitatii si crezurile semenilor mei indiferent de orientare, de la care, recunosc, de multe ori am învatat lucruri pe care le percepeam relativ, iar pe mine m-a atras dintotdeauna si ma atrage irezistibil cunoasterea absoluta sau cât mai aproape absolutul atemporal al originii existentei, cine suntem, de unde venim si încotro ne îndreptam ?
În rest totul este relativ si ma alatur zicerii tale, Doamne ajuta-ne sa mergem cât mai drept pe Cale ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place cum gândești și consider ca am de invatat de la tine.
ApreciazăApreciază
Nu sunt de la mine, ci din Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în Fiul omului Hristos, Singurul nascut din femeie, vrednic de crezut si Adevar eliberator de prejudecatile înselatoare, propovaduite de religiile lumii.
ApreciazăApreciază
Toti învatam unii de la altii, si ne completam reciproc, însa reperul Aboslut la care ar trebui sa ne raportam existenta si care ne poate desavârsi în aceasta dimensiune umanist-materialista, ramâne Hristos.
ApreciazăApreciază