Cititul excesiv dăunează relațiilor

Candva,  mi-a aruncat cineva niște vorbe și de atunci tot încerc să le înțeleg. Zicea că "femeia cu cât citește mai mult cu atât se tâmpește mai tare." I-am spus că atunci când voi înțelege tâlcul acestei afirmații îi voi răspunde la mesaj. Este posibil să fi înțeles,  în sfârșit,  ce a vrut să spună, cu ajutorul... Citește în continuare →

Reclame

Balada unei bătături

- Îmi plătești și mie amenda? - Eu sunt învățată cu mersul pe jos, deci da. Schimb maine euro la o bancă, lângă serviciu și când mă întorc acasa mă opresc la poștă și o platesc. Ușor! La job: Trebuie să merg să schimb banii. Of, dar bătătura de la degetul mic imi scrijeleste creierul! Pantofii... Citește în continuare →

Cabala calului Pegas

Cabala calului Pegas este un volum de numai 90 de pagini de dialoguri filozofice și alte 30 de pagini cu note ale traducătorului Smaranda Bratu Elian. In ciuda dezbaterilor atât de exagerate și ciudate, în care folosește un limbaj savuros, liber, Giordano Bruno este serios și ideea principală se succede în mod logic. Dialogul moral este... Citește în continuare →

Flori de cireș japonez

Un tânăr nipon se îndrăgostește de o tânără blondă. S-au intalnit pentru prima dată în templul cu frunze verzi. Tânărul nu știe bine engleza, dar privirile și surâsurile tinere le-au fost de ajuns să se înțeleagă. S-au iubit pe limba lor, fără să-i descurajeze accentul diferit al tânărului.  Locul lor preferat a fost acolo unde... Citește în continuare →

Te du!

Când vine seara, te oprești, Din drumul tău te-ntorci și stai.  Din capătul privirii tale, Aseară-am smuls o mare jale. Unde te duci, habar nu ai! Poate acolo-ai să găsești O altă viață, dar ai să-i vii de hac! Niciun loc nu-i fără rost, Dar în noi totu-i schimbat, Eu, tu, pe rând am plecat.... Citește în continuare →

Scrisoarea unui muribund

"Aveam un pistol de buzunar pe care mi-l procurasem încă din adolescență,  la vârsta aceea ridicolă când încep să-ți placă deodată poveștile cu dueluri și cu bandiți,  când te și vezi provocat de un adversar,  înfruntând eroic pistolul îndreptat asupra ta . [...] Am hotărât sa mor la Pavlovsk, la răsăritul soarelui,  în parc,  ca... Citește în continuare →

Oameni de povești

Nu conduc, pentru că mi-e lene. Merg cu mijloacele de transport în comun și am ocazia să dau peste oameni de povești. Aici pot vedea o lume pestriță, formată din români așa cum sunt ei cu adevărat: îngândurati și grăbiți mereu, plictisiți și obosiți aproape tot timpul,  necivilizați, urâcioși, murdari, gălăgioși și mitocani de cele... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑