Publicat în Cartea!

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici.

Piesa de teatru seamănă foarte mult cu operele lui Shakespeare, mi se pare mie, în timp ce unii spun ca ar fi predecesorul lui Moliere. Sunt uimită să constat că la noi in țara Giordano Bruno, mare filosof al Renașterii, nu prea este citit. Nu este ușor de lecturat, cărțile lui fiind scrise in dialectul toscan și napolitan, amestecate cu latina, iar 20171228_103530traducatorul, Smaranda Bratu Elian, a păstrat dialogurile în latină, pentru autenticitate, însă la finalul cărții are foarte multe note explicative. Notele doamnei S.B.E. pot fi o comoară pentru setea de cunoaștere a unora, în special în celelalte șase volume de dialoguri filozofice, de la editura Humanitas. Din păcate, cred că s-a tiparit o singură ediție, în 2009, și cărțile nu se mai găsesc in librarii. Eu sunt în căutarea primelor patru volume de mai bine de jumătate de an.

Opera de față este singura creație propriu-zis literară a lui Giordano Bruno și este un protest împotriva corupţiei morale şi sociale din timpul său. ” Lumânărarul este fără Citește în continuare „Lumânărarul lui Giordano Bruno”

Reclame
Publicat în Recreere

meccip, eu si prietenii

  • meccip– preafrumoasa lună cu stele imprejur,
    lumineaza două chipuri pe un mal de apă rece,
    picioarele lor se bălăcesc și se ating usor,
    iar mâinile se ating timid,
    el ii spune: vrei să fii printesa mea?
    ea raspunde: credeam că nu mai întrebi !
    două lacrimi se preling pe buze și se aruncă în apă,
    și atunci apa devine caldă
    iar cei doi se sărută și rămân mereu împreună.
  • eu…valurile mării se ridică
    și le mângâie trupurile
    ce se alintă
    în îmbrățișarea timidă
    a dragostei novice.
    Luna și Marea tăinuiesc,
    cu cea mai mare grijă,
    unirea lor pe veci.
    Înlănțuirea valurilor
    nu-i neliniștește
    atunci când, tendențios,
    îi învăluie și-i amuțește.
  • martisor– Să-mi trimiți și mie o steluță, s-o ascund la mine-n san! Să o scot din când în când să-mi lumineze înainte…
  • Rainy– Și ca să te simți și mai în siguranță, o saltea de stele e sub lună. Dacă e sa cazi… cazi pe ea!
    Zi bună!
  • eu…@martisor: prinde steluța, fetițo, și când te înconjoară bezna
    lustruiește-o cu un sărut.
  • eu… steluțe de catifea, Rainy? Zi bună și vouă!
  • meccip– ce dragoste tânără pe cei doi,
    sub lună, sub stele, sub cerul senin,
    și tot așa până când în zare se vede un vapor,
    e vaporul zmeului care are gânduri rele.
    rele pentru cei doi îndrăgostiți,
    lui vrea să-i ucidă viața,
    iar ei să-i fure inima.
    vaporul ajunge aproape de mal și din el coboară zmeul.
    avea haine de om bogat, mătase,  aur și bumbac,
    se apropie de cei doi și le spune:
  • martisor– Ce le spune? Ce le spune?
  • martisor– Am să o păstrez cu drag, bombonico! O să am grijă de ea… Promit!
  • meccip– continuarea este la tânăra doamnă cu acadele.
  • eu… – Marea nu vă scapă de mâna mea,
    pui muritori de lele.
    Prințesa a mea va fi, chiar de va trebui
    să o ademenesc cu acadele.
    Luna de pe cer și eu pot să-i ofer,
    ba chiar în universul întreg să-i fiu șofer,
    dacă poliției de InterNet
    nu-i pasă că nu mi-am luat carnet!
  • meccip– după puțină liniște și o privire între cei doi îndrăgostiți,
    el o sărută pe prințesă, se ridică în picioare și îi spune zmeului:
    vestite zmeu, n-am să te las să-mi furi iubirea vieții mele,
    am să lupt cu tine și de ar fi nevoie voi muri,
    dar a mea prințesă în brațele tale nu o voi lăsa
    și voi chema în ajutor luna cu stelele și marea cu vantul
  • sky– lunaaa, da! în seara asta îti aparține :”>
  • eu… – Iubito, multumesc!
  • eu…- Și se iscă o luptă aprigă,
    iar marea se-nvolbura amenințătoare.
    Stelele cădeau în jurul iubitului
    încărcându-l cu putere cosmică,
    hrănind dorința de a crăpa capul zmeului
    cel plin de aur și mătase.
    Se opinti din toate puterile
    și după ce se hrăni cu un sărut divin
    de pe buzele adoratei lui copile,
    ii zbura capul Zmeului cât ai clipi.
  • meccip– după luptă aprigă pentru iubire,
    tânărul prinț stă sprijinit în sabie și își trage sufletul,
    se uită la iubită și ii spune:
    te iubesc mai mult ca viața.
    iți jur că voi fi cu tine chiar dincolo de moarte.
    te iubesc, copilă cu ochii negri. sfârșit!

Amalia si meccip

arhiva 2007

Publicat în Recreere, Sinapse

Serviciu contra serviciu

– Am o sarcina pentru tine. Trebuie să mergi la un om și să-i spui că trebuie să mă plătească pentru serviciul pe care i l-am facut aseară. Uite,  te duci la blocul de pe colț și intri la prima scară. Bați la prima ușă de pe partea dreaptă. Când îți deschide omul ăla îi spui să-ti dea banii.

Mă duc,  fiindcă sunt copil,  iar dacă un adult îmi dă un ordin eu trebuie să-l execut. Citește în continuare „Serviciu contra serviciu”

Publicat în Sinapse

Obsesia orelor fixe

Dintotdeauna am avut o obsesie pentru orele fixe. Adică astea: 0:00, 1:11, 22:22, 23:23, 4:44, iar recent văd 11:11 și 3:33. Prin China, de exemplu, 10:10, 13:13, 0:00 se spune că sunt orele în care porțile către Divinitate sunt deschise. Înseamnă că Divinitatea vrea să îmi arate că mă departez sau că trebuie să stau prin apropiere?

Când eram mici,  era o superstitie pe la noi: dacă priveai ceasul la ore fixe, cum ar fi 10.00, 13.00 etc însemna că cineva te iubea, la fără un minut că te-a iubit,

superstitii.jpg

sursa foto: Pinterest

Citește în continuare „Obsesia orelor fixe”

Publicat în Recreere

Ce vrea să spună poetul?

Gânduri ascunse sau nu, versurile lui Adrian Berinde „Latră licuricii / Și trezesc bunicii, / Pătura-i cât satul, / C-au fugit cu patul. / Melciada fricii! // Și-au ajuns pe câmpul / Unde numai gândul / Doarme câteodată / Și nu se mai gată / Vorba și cuvântul. „  au trezit în mine dorința de a mă juca puțin cu rima, chiar și antitalent fiind. Gânduri ascunse am și eu și am avut intenția să le așez în versuri care să pară că nu au nicio legatură, dar să trezească interesul de a interpreta și reinterpreta. E greu să îți lași mintea limpede și să urmezi doar dâra pixului. Nu mi-a ieșit.  În schimb,  mă uit în dreapta și văd un mărtișor.  Scriu… Mă uit în față și văd calendarul lunii martie. Scriu…

sangeriu

Sursa foto: Pinterest

Îmi aduc aminte de un 1 martie înghețat și oameni zgribuliți.  Scriu…  Îmi aduc Citește în continuare „Ce vrea să spună poetul?”

Publicat în Cartea!

De ce fierbe copilul în mămăligă

Povestea Aglajei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, imi aduce oarecum aminte

de_ce_fierbe_copilul_in_mamaliga
de ce fierbe copilul in mamaliga

de basmele copilăriei, în care copiii erau mâncați de vrăjitoare sau de căpcăuni, uneori după ce erau fierți în cazane. Atunci nu mă înspăimântau poveștile acelea, așa cum nici pe Aglaja nu o înspăimântă povestea copilului care fierbe în mămăligă, poveste inventată de sorei ei vitregă pe care i-o spune uneori. Motivul să fie acela că eram obișnuiți cu brutalitatea vieții și severitatea adulților? Totuși, povestea de față este mai mult decât o poveste cu căpcăuni, este de-a dreptul bolnăvicioasa, iar copiii capturați în ea, fără scăpare, nu mai au cum să cunoască o altfel de viață și nu știu dacă ar mai putea să spere că există și viață în care oamenii cunosc dragostea și mila.

Aglaja este născută în România, într-o familie de artiști de circ, care colindă lumea cu spectacolele lor. Fug din țară, în timpul regimului comunist, după ce tatăl ei fura banii de Citește în continuare „De ce fierbe copilul în mămăligă”

Publicat în Cartea!, Recreere

Stai să-mi verific agenda!

Cred că este o mare pierdere pentru cei care nu au adoptat încă metoda de a-și planifica activitățile și de a nota în agenda calendar ocupatiile care trebuie tinute sub supraveghere, alături de familie și prieteni, evenimentele de la care nu se poate lipsi sub nicio formă.  Am văzut des, în filmele americane (sic), cum oamenii își verifică agendele ori de cate ori apare o întâlnire nouă și eram convinsa că metoda asta de organizare se potrivește doar afaceriștilor și politicienilor, care au timpul foarte încărcat nu și oamenilor „de rând”.

Totuși, am întâlnit în cartea „Simplifică” a lui Bill Hybels, ca metoda de a ne ușura viața, organizarea unui calendar zilnic și săptămânal și mi se pare extrem de util. Cred doar,  ca trebuie să învățăm să fim mai disciplinați.

calendar 3

 

Sursa foto: Pinterest

Sunt mulți oameni care își iau calendarul si incep să noteze în el toate întâlnirile lor – Citește în continuare „Stai să-mi verific agenda!”