Iubesc somnul. Așez capul pe pernă și spun „Doamne ajută!”. O spun ca o ușurare, fiindcă a mai trecut o zi cu bine. Stau și mă întreb acum și nu știu să-mi răspund, cum sunt sau ar trebui să fie oamenii care spun „Doamne ajută” dimineața, bucuroși că mai au o zi în viața lor? Eu sunt genul usor depresiv, temător de viață, cu toate că lupt pentru gândirea pozitivă, dar care nu se teme de moarte. Cum sunt ceilalți? 
În fine…
Candva, visele mele puteau fi scenarii de filme SF. Ce vise frumoase aveam! Trăiam o a doua fantastică viață prin ele. Am realizat ceva. Visele frumoase sunt ca și inspirația scriitorului: apar mai „povestitoare” când ești deprimat și vrei să-ți tai venele. Dacă suntem înclinați spre o viziune mai tristă suntem predispuși la meditație asupra vieții și astfel capodoperele se nasc din lacrimi și tristeți.
Pe de altă parte, optimiștii. Nu întâmplător sunt ei mai bogați și mai sănătoși, au prieteni mai mulți și sunt mai simpatici decât cei care sunt mereu cu gândul la iad.
Ia sa pun eu în balanță și sa văd ce trage mai greu. Știu! Trăiesc optimist și mă prefac din când în când pesimistă, pentru inspirație.
Acum sunt bine cu mine, am un confort psihic acceptabil și visez cam așa: am un cățel, cam cât un sandvici ca mărime, și rup din el de jur împrejur, nu știu de ce, sper doar că nu l-am mâncat.
Mai visez că fiica-mea are un buton pe corp pe care trebuie să-l țin acoperit cu scotch, în timp ce fugim de zânele canibale care vor să o mănânce. Trebuie să apăs bine cu mâna pe scotchul ăla ca să nu ii simtă canibalele mirosul.
Și mai visez ca mă dau în leagăn deasupra unei latrine.
Ieri noapte, pleoapele mele s-au deschis brusc, iar ochii erau ațintiți asupra ceasului: 5.55; alaltăieri noapte, pleoapele mele s-au deschis brusc, iar ochii erau ațintiți asupra ceasului: 2:22; rasalaltaieri noapte, pleoapele mele s-au deschis brusc, iar ochii erau ațintiți asupra ceasului: 3:33 – și eu nu știu ce să fac cu aceste numere.
Noapte bună, deși postez asta dimineață.
Buna dimineața! Azi noapte am fost pedepsită și nu am visat nimic.
Foto: Pinterest – Swing Girl by ~clocktowerman on deviantART
Sinapse 
Și mai visez ca mă dau în leagăn deasupra unei latrine.
„””””””””””””””””””””””””””””””””””
Nu cunoaște tot omul cam ce este „latrina”, am râs cu lacrimi, asta da ciulama😂😂😂
ApreciazăApreciază
Sa nu iti spun ce îngrijorată eram eu. Eram copil pe leagăn.
ApreciazăApreciază
Premonitii ale grijilor si îngrijorarilor cotidiene prin care subconstientul avertizeaza constientul ca timpul se comprima minutele devin secunde, orele minute, zilele ore, lunile saptamâni, anii luni, deceniile ani, secolele decenii, mileniile secole… ne grabim spre nicaieri , angrenati de impulsul competitiilor desarte la care sunt supuse masele inconstiente de minciuna aparentelor înselatoare al vietii materiale, lipsite de valoarea absoluta a IUBIRII NECONDITIONATE, a empatiei si unitatii în HRISTOS .
ApreciazăApreciază