Aproape că-mi vine să cred că dragostea este un monstru, dacă stau să analizez la rece ce se întâmplă cu oamenii în timp ce sunt îndrăgostiți. Își pierd rațiunea și au impresia că nimic pe lume nu mai are importanță și din cauza ignoranței sunt supuși multor greșeli. Se îmbolnăvesc fiindcă nu
mănâncă, nu dorm, sunt obsesivi și mereu în alertă. În anumite situații, viața devine mai grea, sunt răniți, în aceeași măsură sunt împliniți, dar și pustiiți. Mai rău este că oamenii îndrăgostiți nici nu sunt conștienți de acțiunile lor.
Când dragostea dispare, omul se trezește ca dintr-o vrajă grea, apăsătoare. Și, dacă puterea amorului este atât de amenințătoare, de ce ține atât de mult, frate?!
Giordano Bruno, în Lumanararul, zice că dacă nu vrei să cazi pradă fascinatiunii de iubire mai bine să te ferești să îl privești în ochi pe celălalt. Bonifacio știe!
Dragostea „prin fascinațiune”: Fascinațiune este atunci cînd prin puterea unui duh subtil și treaz, din căldura inimii generată de un flux de sînge mai curat, emană din ochii aprinși de imaginație un soi de raze care, privind, pîrjolesc locul privit, țintesc inima și tulbură mintea și sufletul celuilalt, desteptînd sentimentul dragostei ori al urii, al invidiei ori al melancoliei, ori altele asemenea. A fi fascinatus de iubire se spune cînd, o privire se contopeste cu cealaltă și o copulează. Atunci suflet cu suflet se unește; iar lumina superioară, întipărindu-se în cea inferioară, iese scînteind prin ochi, alergînd și penetrînd spiritul interior care își are lăcașul în inima: și astfel se aprinde focul dragostei. De aceea, cine nu vrea să cadă pradă fascinatiunii trebuie să fie foarte atent să-și ferească pe cît poate ochii, care, cu deosebire în actul iubirii, sunt ferestrele sufletului.
****
Ea mînă apele în sus, spre culme,
desprinde-n ceruri aurite stele,
face din noapte zi și schimb-o lume.
Iar luna-o scoate afar’ din cercevele
și-i mută cornul altminterea de cum e,
și umflă marea și-o prinde în proptele.
Foc, apa și pămînt cum vrea le plimbă
și firea omenească o preschimbă.
***
De-o bună bucată de vreme te-am văzut dus pe gînduri, cu ochii în lacrimi, dus cu sorcova și te-am auzit oftînd din rărunchi. Și ce am zis? Drace! Ăstuia sigur nu i-a murit vreo rudă, vreun prieten sau binefăcător;[…] ăsta are tot ce-i trebuie, nu-l amenință nicio primejdie, toate îi merg din plin; […] și uite totuși că plînge și se tînguie, și umblă buimac; prin urmare e îndragostit. Iar acum că te-am auzit rostind și cuvinte dulci, nu mai am nicio îndoială că ai burdihanul plin de mierea aceea veninoasă.
Trăiesc astfel prezentul fiindcă așa am învățat din trecut – parafrazez după o expresie găsită la întâmplare.
Sinapse 
Când dragostea dispare, omul se trezește ca dintr-o vrajă grea, apăsătoare. Și, dacă puterea amorului este atât de amenințătoare, de ce ține atât de mult, frate?!
Dragostea, iubirea, cum vrei să o numești, nu înseamnă întotdeauna patul…o parte dintre noi uită subit de respect, compromis, toleranţă și nu în ultimul rând trebuie să fii un fin și bun ascultător. Probabil nu am dreptate, dar asta mi-a venit acum în cap.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ba da, ai dreptate cu totul, dar știi ce ar trebui sa aibă dragostea în plus? Rațiune! Ăsta ii lipsește ca sa fie mai plăcută și să nu facă din noi neoameni.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu știu dacă am dreptate, habar nu am dacă este nevoie și de raţiune, am comentat ca unul care are 19 ani de căsătorie, cu aceeași femeie, când voi ajunge la încă 19, probabil voi explica mai bine. Cine vorbește de iubire nu înseamnă că are și dreptate automat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Despre orice vb nu înseamnă ca avem și dreptate neapărat. Eu pot sa zic din punctul meu de vedere ceva și pot să mă și contrazic în aceeași frază. Chiar nimic nu e bătut în cuie. 🙂
Să aveți cât mai mulți ani frumoși împreună, dragă George!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
dragostea nu e monstru. e pasare. se hraneste cu prostii, la un moment dat isi oa zborul si lasa numai rahat in urma
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi place punctul tău de vedere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
dar si tu esti misto 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da’ multumesc, la fel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Voua va este frica de dragosta adevarata, mortala, din cauza prejudecatilor si obscuritatii Legii vechi, care vi s-a implementat în adn, prin doctrinele religioase, oculte si filozofice, însa dragostea absoluta, fara prejudecati este deasupra tuturor legilor instituite de muritori este un foc ce mistuie materia transformând-o în particule elementare încarcate de lumina la care amorezii le spul „fluturi”, „praf stelar” sau alte denumiri relative însa necunoscând IUBIREA ABSOLUTA SACRIFICATOARE, FARA PEJUDECATI.
„Pune-ma ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe bratul tau; caci dragostea este tare ca moartea si gelozia este neînduplecata ca Locuinta mortilor; jarul ei este jar de foc, o flacara a Domnului.” – Cânt. Cântarilor –
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pana învățăm noi ce înseamnă dragostea absolută ne trece vremea de iubit și intre timp ne chinuim partenerul cu sufocari și gelozii. Degeaba cred eu acum ca as iubi mai frumos, fiindca dragostei ii sta bine pana la o anumita vârstă.
Ultima frază sper ca este din genul „așa nu!”, altfel ne întoarcem de unde am plecat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu exista „asa nu” pentru oamenii ceresti, eliberati de sub stapânirea Legii mortii si a prejudecatilor perceptiei învechite mostenite de la parinti din generatie în generatieprin perceptia falsitatii religioase, lipsite de Adevarul absolut Eliberatorul Hristos, Fiul omului…
ApreciazăApreciat de 1 persoană