Timpul și dragostea nu se pot cumpăra cu bani, zic filozofii. Dragoste nu-mi trebuie, iecs (interjecție din Banat), dar am mare nevoie de timp, fiindcă am pe lista de lecturi vreo 100 de cărți în așteptare/an, 100 de articole pentru blog și mai vreau să-mi scriu și memoriile de gheisa (nici chiar).
Și totuși, Einstein avea dreptate! Timpul și spațiul sunt relative și depind de mișcarea celui care le studiază.
Studiu de caz: Eu!
Etapa 1: L-am luat pe Nu în brațe și am zis: nu mai vreau, nu mai pot, nu îmi pasă și… doar am stat. Timpul ce să facă? A stat și el. A stat pe lângă mine. L-am batjocorit, am făcut glume proaste, m-am prefăcut, am mințit, dar el tot nu m-a părăsit. Doamne, cât timp aveam și doar pentru că nu am vrut să mai fac nimic.
Etapa 2: M-am deșteptat! M-am descoperit, m-am cizelat, m-am învățat, m-am ascultat, m-am iubit, mi-am stabilit prioritățile. Din clipa aia, timpul tot trece în mare goană pe lângă mine și când strig să îl rețin puțin, apucă să îmi spună doar atât: Nu am timp!
Sinapse 
Eu sunt mai practica. Cred ca timpul poate sa fie cumparat. Daca platesti pe cineva sa faca curat de exemplu poti spune ca ai cumparat niste timp ? Poti.
Cum sa nu poti cumpara dragoste ? Pai cine nu iubeste banii ? 🙂 nu banii in sine ci ce iti ofera ei.
Cumperi timp spui tu. Ce oferi la schimb. Nu am cantitati mari dar e timp de calitate
ApreciazăApreciază
Este! De fapt, idealiștii spun ca nu pot cumpăra dragostea și timpul.
Uite ce ofer eu în schimbul timpului: zâmbete/hohote/lacrimi; vorbe bune/tunete și fulgere; scuturări de mână/umăr/cap.
Oferta ar trebui sa fie personalizată.
ApreciazăApreciază
cap… cap in gura zici ? 🙂
ApreciazăApreciază
:)) sunt pragmatică. Puteam sa zic de stele verzi sau praf de stele, dar de unde?
ApreciazăApreciază
Cât doresti ? Eu am infinit !
ApreciazăApreciază
Și dacă nu o sa mai vrei, ce o sa faci cu infinitul care rămâne?
ApreciazăApreciază
Eu L-am acceptat si cumparat neconditionat asumându-mi responsabilitatea si toate consecintele acceptarii acestei oferte paradoxale de care lumea se teme.
Cumperi la început în doze mici, iar daca te saturi e simplu sa pui capat timpului. Au facut-o milioane dealungul istoriei si o fac si azi cu o si mai mare frecventa.constienti sai inconstientizând ce pierd renuntând la a cumpara acest paradox numit TIMP 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie mi-ar fi ușor sa spun ca accept timp oricât, fie în viața asta, fie în cealaltă, fiindcă nu am nicio suferința în momentul de față și tare m-as bucura sa pot face toate cele câte-mi fac plăcere, și nu sunt puține, dar tot nu pot să spun că îmi asum responsabilitatea si toate consecintele acceptarii acestei oferte, fiindcă cine știe cât din timpul primit mai pot gândi fără suferință.
Și, ca să mă contrazic, cum fac de obicei, a doua oară sau a mia, cât o fi, nu mai vreau sa vin.
ApreciazăApreciază
Timpul e gând, iar gândul este energia Luminii Absolute alb-stralucitoare din care, prin care si pentru care exista perceptia fiecarui om rational-sentimental, iar în functie de modul cum gândim, ne exprimam si actionam în viata cotidiana de zi cu zi, vom fi fericiti sau tristi,
ApreciazăApreciat de 1 persoană