- meccip– preafrumoasa lună cu stele imprejur,
lumineaza două chipuri pe un mal de apă rece,
picioarele lor se bălăcesc și se ating usor,
iar mâinile se ating timid,
el ii spune: vrei să fii printesa mea?
ea raspunde: credeam că nu mai întrebi !
două lacrimi se preling pe buze și se aruncă în apă,
și atunci apa devine caldă
iar cei doi se sărută și rămân mereu împreună. - eu…valurile mării se ridică
și le mângâie trupurile
ce se alintă
în îmbrățișarea timidă
a dragostei novice.
Luna și Marea tăinuiesc,
cu cea mai mare grijă,
unirea lor pe veci.
Înlănțuirea valurilor
nu-i neliniștește
atunci când, tendențios,
îi învăluie și-i amuțește. - martisor– Să-mi trimiți și mie o steluță, s-o ascund la mine-n san! Să o scot din când în când să-mi lumineze înainte…
- Rainy– Și ca să te simți și mai în siguranță, o saltea de stele e sub lună. Dacă e sa cazi… cazi pe ea!
Zi bună! - eu…@martisor: prinde steluța, fetițo, și când te înconjoară bezna
lustruiește-o cu un sărut. - eu… steluțe de catifea, Rainy? Zi bună și vouă!
- meccip– ce dragoste tânără pe cei doi,
sub lună, sub stele, sub cerul senin,
și tot așa până când în zare se vede un vapor,
e vaporul zmeului care are gânduri rele.
rele pentru cei doi îndrăgostiți,
lui vrea să-i ucidă viața,
iar ei să-i fure inima.
vaporul ajunge aproape de mal și din el coboară zmeul.
avea haine de om bogat, mătase, aur și bumbac,
se apropie de cei doi și le spune: - martisor– Ce le spune? Ce le spune?
- martisor– Am să o păstrez cu drag, bombonico! O să am grijă de ea… Promit!
- meccip– continuarea este la tânăra doamnă cu acadele.
- eu… – Marea nu vă scapă de mâna mea,
pui muritori de lele.
Prințesa a mea va fi, chiar de va trebui
să o ademenesc cu acadele.
Luna de pe cer și eu pot să-i ofer,
ba chiar în universul întreg să-i fiu șofer,
dacă poliției de InterNet
nu-i pasă că nu mi-am luat carnet! - meccip– după puțină liniște și o privire între cei doi îndrăgostiți,
el o sărută pe prințesă, se ridică în picioare și îi spune zmeului:
vestite zmeu, n-am să te las să-mi furi iubirea vieții mele,
am să lupt cu tine și de ar fi nevoie voi muri,
dar a mea prințesă în brațele tale nu o voi lăsa
și voi chema în ajutor luna cu stelele și marea cu vantul - sky– lunaaa, da! în seara asta îti aparține :”>
- eu… – Iubito, multumesc!
- eu…- Și se iscă o luptă aprigă,
iar marea se-nvolbura amenințătoare.
Stelele cădeau în jurul iubitului
încărcându-l cu putere cosmică,
hrănind dorința de a crăpa capul zmeului
cel plin de aur și mătase.
Se opinti din toate puterile
și după ce se hrăni cu un sărut divin
de pe buzele adoratei lui copile,
ii zbura capul Zmeului cât ai clipi. - meccip– după luptă aprigă pentru iubire,
tânărul prinț stă sprijinit în sabie și își trage sufletul,
se uită la iubită și ii spune:
te iubesc mai mult ca viața.
iți jur că voi fi cu tine chiar dincolo de moarte.
te iubesc, copilă cu ochii negri. sfârșit!
Amalia si meccip
arhiva 2007
Sinapse 