Ciulama de gânduri

Iubesc somnul. Așez capul pe pernă și spun "Doamne ajută!". O spun ca o ușurare, fiindcă a mai trecut o zi cu bine.  Stau și mă întreb acum și nu știu să-mi răspund, cum sunt sau ar trebui să fie oamenii care spun "Doamne ajută" dimineața,  bucuroși că mai au o zi în viața lor?... Citește în continuare →

Reclame

Fascinatus de iubire

Aproape că-mi vine să cred că dragostea este un monstru, dacă stau să analizez la rece ce se întâmplă cu oamenii în timp ce sunt îndrăgostiți. Își pierd rațiunea și au impresia că nimic pe lume nu mai are importanță și din cauza ignoranței sunt supuși multor greșeli. Se îmbolnăvesc fiindcă nu mănâncă, nu dorm,... Citește în continuare →

Captiv in inutil

"Dacă m-ai vedea Cum stau și nu respir, Uscat și imobil, Captiv în inutil,   Umbra mea ar fi Cadoul de o zi La ghemul fără fir Țesut din inutil.   Dar,  deodată, Am fumat un nor Și de-atuncea Mă prefac că zbor.   Și de vrei să cad Spre cerul prea înalt, Spre alte... Citește în continuare →

Cumpăr timp

Timpul și dragostea nu se pot cumpăra cu bani, zic filozofii.  Dragoste nu-mi trebuie,  iecs (interjecție din Banat), dar am mare nevoie de timp,  fiindcă am pe lista de lecturi vreo 100 de cărți în așteptare/an,  100 de articole pentru blog și mai vreau să-mi scriu și memoriile de gheisa (nici chiar). Și totuși, Einstein... Citește în continuare →

Să vrei doar nimic

Cioran spunea că nu trebuie să vrei nimic altceva decât nimicul care este în tine. Dar eu sunt preaplina de nimicul din mine!!! Să încep să nu mai vreau nimic de la alții și să ofer altora din nimicul meu? Dumnezeu din nimic a făcut lumea. Cât efort, câtă muncă! Sunt obosită și nici lumina... Citește în continuare →

Priveghiul virtual

S-a mai zis, dar nu pot să mă împac cu ipocrizia asta a oamenilor. Cât omul este în viață este blamat, criticat, este un paria, un nemernic, un drogat, un neserios, miștocar sau este un nimeni. După moartea lui, oamenii scormonesc în ungherele intimități și scot la iveală o mulțime de chestiuni personale pe carele... Citește în continuare →

Mireasa din poză

Păşeşte tăcută printre frunzele roşii căzute la pământ în timp ce le loveşte cu vârful pantofului nou-nouţ. Rochia ei de mireasă are pe alocuri albul spumos al laptelui şi îi scoate în evidenţă pielea măslinie, arsă de soarele verii, vară care a trecut prin viaţa ei cu prietenii, iubiri şi traume. Vara aceasta a renăscut... Citește în continuare →

Lumânărarul lui Giordano Bruno

Lumânărarul, de Giordano Bruno, o comedie în cinci acte precedată de foarte multe pagini de dedicații și prologuri, ascunde toată filozofia lui Bruno împotriva unei biserici care de-a lungul secolelor nu a încetat să se poarte oribil și să impună prin violență, dogme și convingeri religioase. Despre Giordano Bruno, aici. Piesa de teatru seamănă foarte mult cu... Citește în continuare →

meccip, eu si prietenii

meccip- preafrumoasa lună cu stele imprejur, lumineaza două chipuri pe un mal de apă rece, picioarele lor se bălăcesc și se ating usor, iar mâinile se ating timid, el ii spune: vrei să fii printesa mea? ea raspunde: credeam că nu mai întrebi ! două lacrimi se preling pe buze și se aruncă în apă,... Citește în continuare →

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑