Manfurio

„Giordano Bruno are o ingeniozitate verbală care duce la dialoguri filozofice foarte provocatoare.” Pe lângă asta, are și mult umor, iar in Lumînararul am găsit multe scenete scurte și amuzante care mi-au amintit de spectacolele de teatru la care am asitat în copilarie. Acum știu de unde s-au inspirat actorii noștri.

《Manfurio: Ah vai! Ah vai!  Ajutor! Prindeți-l!  Prindeți-l! Prindeți-l! Defraudatorul, spoliatorul, furul! Prindeți-l, mi-a sustras sorii de aur și argintii!

[…]

Marca: Chiar așa, trebuie din când în când să aveți mila și de slugi și să nu săriți imediat la bătaie.

Manfurio: Dar nici pomeneala să fie sluga ori ruda mea,  e un tâlhar care mi-a furat zece franci, din mână!

Barra: Sfinte Sisoe, atunci de ce nu ai strigat „Hoțul! Prindeți hoțul!”? În ce naiba de limba ați vorbit?

[…]

Barra: De ce nu ai strigat: „pune mana pe pungaș!”?

Manfurio: Pungaș descinde din pungă, referindu-se cu precizie la locul de origine al banilor.  „Fur” este cel care acționează pe furiș și cu viclenie, așa cum mi-a făcut acesta: și se cheamă și „subreptor” pentru că jefuiește pe dedesubt,  aproape târându-se. Ori el mi-a sustras bani,  dar nu din pungă,  nici pe ascuns, ci, sub aparența unui om de bine,  m-a indus în eroare.

Barra: Păi vedeți la ce vă ajută învățătura! Vedeți dacă nu vorbiți ca toată lumea? Socotind după latrineasca (ironic,  se referă la latina) și toscana dumneavoastră,  am crezut ca vorbeai cu el mai degrabă decât cu noi.》

……..

《Ottaviano: Dintre toate formulele afirmative care vă place cel mai mult?

Manfurio: Înclin spre utique (neapărat,  mai ales), expresie elegantă […], eleganță a unui idiom mai pătrunzător.

Ottaviano: Dar din cele negative?

Manfurio : Acel „nequaqum” est mihi cordi. („nicidecum” îmi place)

Ottaviano: Acum întrebați-mă dumneavoastră pe mine.

Manfurio : Spune-mi,  domnule Ottaviano,  îți plac versurile mele?

Ottaviano: Nequaqum.

Manfurio : Cum nequaqum? Nu sunt optime?

Ottaviano: Nequaqum.

Manfurio : Duae negationes affirmant: vrei așadar sa semnifici ca sunt bune.

Ottaviano: Nequaqum

Manfurio : Glumești?

Ottaviano: Nequaqum.

Manfurio : Vorbești serios?

Ottaviano: Utique.

Manfurio : Așadar,  nu ai considerație pentru harul dăruit mie de Marte și Minerva?

Ottaviano: Utique

Manfurio : Atunci îmi porți inimiciție și invidie: la început ai admirat abundenta mea locutorie, apoi, pe parcursul discursului,  admirația s-a metamorfozat în invidie?

Ottaviano: Nequaqum. Ce invidie? Ce inimiciție? Nu mi-ați spus ca acestea sunt adverbele pe care le preferați?

Manfurio : In concluzie,  glumești, pentru a face exercițiu?

Ottaviano: Nequaqum.

Manfurio : Vorbește atunci,  fără prefăcătorie și ascunziș: conțin ecarturi semantice, enormități discursive,  indelicateți versurile mele?

Ottaviano: Utique.

Manfurio : Crezi cu adevărat în această asertiune?

Ottaviano: Utique, sane, certe, equidem, utique, utique (stilul lui Mamfurio de a folosi cât mai multe sinonime)

Manfurio : Nu mai vreau sa vorbesc cu dumneata.

Ottaviano: Dacă nu rezistați să auziți ceea ce spuneți că vă place,  ce-ați face dacă v-aș spune ceea ce nu vă place?  Salutare! 》

Lumînararul – GIORDANO BRUNO