Am crezut ca pot sa leg niste relatii cu anumite persoane cu care sa pot comunica, cu interese comune, in functie de starile mai bune sau mai rele prin care treceam. Dar cat de greu este sa le pastrezi!
De cate ori am avut impresia ca s-a realizat legatura,am constatat exact contrariul. Mereu am crezut ca altii poarta vina si ca eu facusem tot ce imi statea in putere sa intretin legaturile sau chiar atasamentul, ca pe ceva sigur si durabil. Cata vanitate din partea mea! Oamenii s-au plictisit de mine, la fel cum m-am plictisit si eu de unii sau au obosit, la fel cum am obosit si eu.
Sunt la fel ca toti cei care pun mai presus propria persoana facand ca grijile celorlati sa para banale. Cati dintre toti cei care leaga relatii, chiar si doar virtuale, importante pentru a-si reprima singuratatea, pot spune ca nu au gandit egoist fata de amicii lor? Cati dintre noi nu am apelat la prietenii nostri decat atunci cand am avut nevoie de ei, cand am avut anumite beneficii? Si culmea este ca ne suparam si acuzam atunci cand ni se intampla la fel. Pana la urma, nu seamana cu un joc? De ce cautam sa avem relatii? Din pur egoism, ca sa ne satisfacem noua niste nevoi.
Daca relatiile astea devin un joc al orgoliilor si implica persoane care ofera incredere, de departe se vede castigatorul sau pierzatorul. DAR, cum nimeni nu-i curat, putem sa jucam pe rand rolul virtuosului si al viciosului. Asta este viata! Acum ne place cineva, imediat poate sa nu ne mai placa sau sa ne plictiseasca. Mergem mai departe, cunoastem alti oameni, invatam lucruri noi, acumulam experiente noi, scriem pagini noi in cartea vietii noastre.
In alta ordine de idei, aparent fara legatura, ma enerveaza foarte tare cand interlocutorul meu imi da dreptate ca unui prost chiar daca-si poate argumenta spusele. Chiar si prin tacere, pentru ca se stie ca si tacerea e un raspuns. Poate ca am un stil de a ma exprima (fata-n fata sau nu) hotarat, dar asta nu inseamna ca-mi sustin punctul de vedere daca nu cred in el si ca nu sunt dispusa sa ascult si alte pareri sau sa fiu corectata acolo unde gresesc. Ma enerveaza foarte tare sa fiu lasata in prostia mea doar pentru a parea prost si pentru urmatorii.
Si gata!