Rețeta următoare începe tot cu invariabilul butoiaș cu vin roșu de Valdarno și continuă cum urmează: „Laetus in aeternum! Topește și arde într-o tingire de fier o bucată de cositor și amestecă-i cenușa cu vin. Ia o uncie de aur și încălzește-o într-un mojar, împreună cu sare albă de mare și apă. Pînă cînd sarea se dizolvă, iar gustul ei dispare complet. Adaugă lichidul la mixtura vin-cositor și lasă să se evapore pînă capătă consistența unui sirop. Toarnă-l iarași într-un butoiaș de vin și vei obține aur potabil. Bea un pahar dimineața și unul seara și vei rămîne veșnic tînar”
Culianu – Jocul de smarald
19.10.2007
Nu cred că ar fi o problemă, dar nu găsesc niciunde vin roșu de Valdarno. Niște cositor
și aur are tot omul pe acasă, iar diferența, pană la o uncie, pot să imprumut de la vecini.
Poate, în dorința de a mă ajuta, cineva îmi face rost și de vinul de Valdarno. Incă o dilemă în mintea mea. Ce fac apoi cu tinerețea veșnică? A fost o situatie neașteptată când mi s-a oferit timp, și m-am pierdut cu firea când a trebuit să-mi aleg cantitatea dorită. De unde să știu cât timp îmi trebuie? Cât timp vreau să fiu veșnic tânără? Nu sunt o ahtiată, nu îmi place să fac risipă.
A! Tinerețe înseamnă orice vârstă? Datele problemei: Eu sunt mai tânără decât mama, mama mai tânără decat bunica, bunica mai tânără decât mama ei etc. Rezolvare: Tânăr se află în toate propozițiile, prin urmare toate suntem tinere; QED! Dacă eu voi fi mereu tânără, comparativ cu mama și mama mamei, rețeta nu e pentru mine. O recomand altora, care, poate, sunt mai puțin obosiți decât mine și știu ce să ceară de la tinerețe. Acum, îmi este foarte somn și gândesc cu minte pusă pe stand-by. Eu vreau doar somn veșnic, dar nu acum. Iți spun eu când, Doamne! 😉
Sinapse 