Iubirea, interpretată în contradictoriu, în Jocul de smarald – Culianu. Citate ale filozofilor Ficino și D’Altavilla
Ficino – despre lipsa de pasiune
”Noi suntem cu adevarat universuri mici, iar lucrul acesta trebuie sa-l intelegem în litera lui, fiindca suntem facuti întocmai cum este facut Universul cel Mare.
Acum imaginati-va toate aceste marunte universuri inteligente, inzestrate cu toate aptitudinile, mai putin cele ale iubirii si compasiunii. Ar putea vorbi, dar nu conversa, pentru ca iubirea lor n-ar exprima afectiune si n-ar stabili legaturi. Ele vor avea republici si reguli, dar neinduratoare. Vor putea contempla bolta cereasca si pe Creatorul ei, dar vor contempla fara nici o emotie. Pe termen lung, asemenea fiinte lipsite de pasiuni ar pieri, aidoma frunzelor care, neprimind suficienta lumina de la soare, nu ajung niciodata sa inverzeasca.
Ficino – despre iubirea venusiana
[..] Daca esti venusian, lumea aceasta ti se va dezvalui în primul rand ca regatul lui Venus. Un venusian va fi indemnat sa spuna ca lumea a fost creata de Venus, va suferi tot timpul din pricina iubirii, va fi fara întrerupere indragostit fara sa-si dea seama ca iubeste iubirea si ca obiectul si procesul acestei iubiri îl formeaza chiar Zeita. Nu conteza cum si nici de ce , cand din iubire isi este suferinta, iar eu nu ma indoiesc ca toti cunoasteti starea dulce-amara care stapaneste mintea si trupul deopotriva.[…]si atunci repet: în orice chip ai suferi din iubire, sa stii ca suferinta este semn ca Zeita ti-a raspuns, ca si ea este indragostita de tine. Iubirea pe care o simti este Ea. Tu suferi doar pentru ca nu i-ai înteles mesajul. Si sa mai stii: cu cat suferi mai tare, cu atat mai mult te iubeste Zeita. Prin suferinta din iubire vei fi unit pe vesnicie cu Ea, si vei contempla toate Inteligentele celeste din paradisul venusian. Iar experienta, va spun, este cateodata, foarte arareori, posibila in viata aceasta, pentru indragostitii care sufera cel mai mult. De aceea închei astfel: sa nu va impotriviti durerilor iubirii, caci ele va vor dezvalui tainele cerului”
d’Altavilla – despre boala numita iubire
“- De fapt, exista dovezi ca la început oamenii au resimtit iubirea ca pe un fel de boala si doar mai tarziu ca pe o placere. Marele Galenus vorbeste despre un caz de ftizie grava care s-a dovedit a fi provocata de o tainica si nebuna pasiune. El cerceta pulsul uni barbat suferind, cand ritmul batailor inimii i se accelera acestuia fara o cauza aparenta. Chiar în clipa aceea pe acolo trecea femeia pe care pacientul o iubea; mai tarziu medicul repeta experienta doar rostind numele iubite, iar pulsul reactiona imediat. Marele medic l-a vindecat pe pacient îmbatandu-l des si prescriindu-i relatii sexuale cat îl tineau puterile, precum si bai reci pentru ai tempera rumoarea.
[…] Ilustrul profesor Bernardus din Gordon, autorul lui Lilium medicinale, afirma ca boala iubirii poate fi fatala daca doctorul nu ia masuri imediate. Într-adevar, indragostitul e posedat de imaginea iubitei, transmisa de spiritul vizual inimii, salas al lui sensus communis sau al fanteziei, unde chipul ei sta infipt ca varful unei sageti otravite, infectand tot sangele din artere. Apoi imaginea este transmisa la incaperea anterioara creierului, sediul lui virtus imaginativa, este analizata in camera din mijloc, lacasul lui virtus ordinativa, si depozitata în cea de-a treia încapere, sediul lui virtus memorativa. Astfel sunt afectate toate facultatile subiectului, inclusiv virtus motiva si virtus procreativa, exceptie facând virtus visiva care e intensificata, caci pacientul doreste sa aiba tot timpul în fata ochilor obiectul pasiunii sale furibunde.
Sinapse 