Ador natura si de cele mai multe ori imi regasesc gandurile acolo. Am mai facut o excursie de doua zile, de data asta cu cortul, de data asta pe malul Muresului, in speranta ca-mi voi aerisi mintea de grijile omului marunt, adica a traiului impus. S-au dovedit a fi doua zile foarte urate si extrem de obositoare.
M-a uimit indiferenta specifica si totusi exagerata cu care romanul trateaza mediul inconjurator, m-a obosit nesiguranta mea in habitatul cortului si implicit lipsa apei ptr igiena si pentru vase, lipsa cuptorului cu microunde si, foarte important, linistea mult visata, pentru ca pe malul Muresului sunt zeci de excavatoare si masini mari care mutileaza albia raului ca sa scoata ilegal nisip. Din cauza starii de disconfort mi se parea si ca vantul zbiara furios, frunzele vorbesc prea tare, iarba creste prea repede, iar raul…raul boceste neintrerupt din cauza mizeriei ce pluteste pe apele sale. Sute de peturi, papuci, galeti, cutii, sticle si ce-o mai fi.
Singurul loc frumos, curat, miraculos ramane cerul. Ziua, norii albi, pufosi au umplut cerul, iar noaptea mirific, plin de stele.
Am vazut un OZN.
Sunt atat de obosita!
iulie 2008
Sinapse 